Pe 29 iunie, Biserica îi prăznuieşte pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, iar în jurul acestei sărbători se păstrează o mulțime de obiceiuri și tradiții.

Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel marchează miezul verii agrare şi perioada secerişului. Cei doi apostoli sunt sărbătoriţi împreuna pentru că au murit în aceeași zi, în anul 67, în timpul prigoanei creştine declanşată de împăratul roman Nero.

Vorbele rămase în urma lor spun că Sfântul Petru stăpânește ploaia și căldura și are puterea de a arunca grindina peste pământ. Acesta fierbe trei zile la rând pentru a o mărunți, pentru a nu afecta prea tare ogoarele. Când tunetele sunt extrem de puternice înainte de ploaie, se spune că Sfântul Petru a pus la fiert piatra pentru grindină. Azi trebuie să mergi la biserică, să sfințești mâncarea făcută în ziua precedentă și să o împarți oamenilor care sunt în nevoie.

Pentru că Sfinții Apostoli Petru și Pavel au fost în temniță deoarece l-au mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, ei au devenit ocrotitori ai sistemului penitenciar din România. Ei sunt ocrotitori ai celor lipsiți de libertate și din cauza faptului că cei ajunși în penitenciare sunt persoane care au greșit față de Dumnezeu, precum au greșit și ei: Petru S-a lepădat de Hristos, iar Pavel i-a prigonit pe creștini.

Chiar dacă sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel nu impune foarte multe restricții, credincioșii evită să toarcă. Tradiția spune că în acest mod, toți colacii oferiți pentru pomenirea celor plecați dintre noi se vor întoarce.

Tradiția spune că în ziua de 29 iunie este bine să împărțim mere dulci și miere tuturor prietenilor și vecinilor, transmițându-le totodată gândurile noastre bune, pentru a avea sănătate, spor în muncă și belșug. Femeile, însă, respectă cu sfințenie o regulă nescrisă, preluată din moși-strămoși. Mai exact, acestea nu au voie să mănânce merele până în ziua praznicului, pentru că aduce ghinion și îi mâniază pe cei trecuți la viața veșnică.

În credința românească străveche, ziua Sfinților Petru și Pavel este cunoscută și sub denumirea de ”Sânpetru de vară”. Pentru a marca această sărbătoare specială, creștinii din întreaga țară le transmit celor dragi mesaje, care mai de care mai frumoase și inventive.

Sărbătoarea de Sf. Petru mai este cunoscută și sub numele de Moșii de SânPetru. În ziua de Sf Petru este bine să se împartă mere dulci și miere prietenilor și vecinilor și să le urăm spor la muncă și sănătate. Pentru a fi feriți de cele rele, în ziua de Sfântul Petru, oamenii poartă pelin și usturoi în buzunare. Nu este indicat să scuturi merii până pe 29 iunie, deoarece poate cădea grindina peste culturi.

Alte credințe populare spun că, din această zi, cucul şi privighetorile nu mai cântă. Tot acum, Sânpetru pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure.

Oamenii pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul; tradiţia spune că respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc .

Dacă tună şi fulgeră în ziua Sfinţilor Apostoli, nucile şi alunele vor fi viermănoase.

Potrivit tradiţiei populare, se respectă sărbătoarea lupilor: nu se pun capcane şi lupii nu se alungă cu focuri de armă, pentru ca aceste animale sălbatice să fie îmblânzite şi să nu fure vitele din gospodării.

În această zi, în mediul rural există obiceiul ca mamele să pregătească şi să dăruiască talismane pentru fiicele lor (o punguţă roşie în care se păstrează câte un căţel de usturoi şi frunze de pelin). Talismanul este purtat timp de trei zile pentru ca fetele să fie apărate de farmece şi de iele, care le-ar fura norocul.

Prin tradiţie, femeile nu au voie să mănânce mere până în ziua praznicului, pentru a nu-i supăra pe cei trecuţi la viaţa veşnică din familia respectivă. După această zi, tinerele fete au voie să mănânce mere ; în schimb, vârstnicele din familie „au dezlegare” la mere abia la sărbătoarea Sfântului Ilie.