Pe măsură ce mările lumii sunt secate de pește – și cererea continuă să crească – prețurile au luat-o razna.
Deficitul cauzat de pescuitul excesiv crește și el costurile pescarilor. Cu stocurile de pescuit epuizate în propriile ape, pescarii trebuie să navigheze acum mai departe și mai la adâncime. Asta necesită mai mult timp, muncă, combustibil și bani.
O altă urmare a pescuitului excesiv este că capturile se realizează tot mai greu: Guvernele limitează cantitatea de pește care poate fi prinsă din propriul stoc. De vreme ce pescuitul excesiv costă deja anual 50 mld. dolari, potrivit datelor Băncii Mondiale, grupurile internaționale care reglementează pescuitul au stabilit și ele limite asupra cantității de pește din speciile principale ce poate fi capturată.
Țările trebuie să raporteze prada către Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a ONU, pentru a se asigura că toată lumea respectă planul.
Cel mai cunoscut port de mărfuri de pe piața europeană este portul spaniol Las Palmas, din Insulele Canare. Environmental Justice Foundation (EJF) spune că, în fiecare an, se comercializează 400.000 de tone de pește în piețele din Las Palmas. Potul Louis din Mauritius este un al paradis al comerțului ilegal de pește.
China este de asemenea în curs de trecere la un asemenea port, spune Daniel Pauly, un cercetător de la University of British Columbia. „În estul îndepărtat al Rusiei se comercializează cantități enorme de pește ilegal“, spune acesta.
„Piețele ilegale sunt mai deschise către țările dezvoltate din cauza statutului lor comercial și, astfel, China este un loc perfect de spălare de bani din pescuit pentru Rusia“.
Evoluţia preţului la peşte
SURSA: Quartz
