Piata romaneasca de arta are avantajul unor preturi raportate la nivelul de trai de aici. Cu alte cuvinte, preturile sunt ceva mai mici decat in alte tari cu un standard de viata mai ridicat. Este adevarat, pe de alta parte, ca piata romaneasca are de multe ori preferinte pentru artisti care in Occident poate ca nu genereaza acelasi interes. Cert este ca numele grele ale salilor de licitatie din Bucuresti, precum Grigorescu, Aman sau Iser, se gasesc din ce in ce mai greu. Iar acest lucru a determinat in primul rand cresterea preturilor si, in al doilea rand, o lichiditate ridicata pentru operele semnate de aceste nume.
Lichiditatea unui astfel de plasament este esentiala pentru un potential cumparator. Degeaba achizitionezi o opera de arta pe care o revinzi greu ulterior, din cauza lipsei de interes manifestata de piata pentru aceasta. Specialistii spun ca pe piata autohtona cel mai bine sunt vandute operele din curentele Art Nouveau si Art Deco si ca romanii nu se dau, in general, in vant dupa curentele abstracte din pictura. Ei explica acest lucru prin faptul ca piata romaneasca apreciaza, in general, operele decorative. O calimara Art Nouveau din antimoniu argintat va atrage de fiecare data atentia cumparatorilor in cadrul unei licitatii. De obicei, astfel de obiecte se vand foarte repede, la un pret care creste vertiginos. Din cauza faptului ca antimoniul este un material foarte usor deteriorabil, astfel de obiecte s-au pastrat intr-un numar destul de mic, ceea ce determina poate si cresterea preturilor. In afara apetitului pietei pentru lucrari din acest curent, lichiditatea ridicata mai este determinata si de preturile de pornire destul de mici din licitatii, care le face accesibile unui numar relativ ridicat de cumparatori.
La fel de mult cerute de piata sunt si statuetele din bronz semnate sau picturile din scoala Olandeza. Numai ca tranzactiile cu astfel de lucrari sunt din ce in ce mai putine la noi.
In ultimii ani, pictorii contemporani au inceput sa se vanda destul de bine, Pacea, Pelmus, Piliuta, Ilfoveanu sau Velicu fiind artisti ale caror opere sunt destul de cautate in galeriile din Romania. In general, sunt apreciati pictorii ale caror lucrari pot fi gasite in cataloagele internationale. Pentru multi cumparatori este evident ca un artist roman care are lucrari evaluate intr-un catalog strain la 60.000 de franci francezi va avea un pret bun si pe malurile Dambovitei. In general lucrarile pictorilor contemporani cu cota se vand cu 14-15 milioane de lei, insa preturile depasesc de multe ori aceste valori.
Cei care au in proprietate opere de arta si vor sa le vanda au doua optiuni: ori merg la o consignatie, ori la o casa de licitatii. Vanzatorul cere un anumit pret, iar un specialist al galeriei respective evalueaza lucrarea. In cazul in care parerea evaluatorului difera de cea a vanzatorului, galeria incearca sa il convinga pe acesta din urma de justetea parerii specialistului. Sunt destul de rare situatiile in care nu se ajunge la un consens intre cele doua parti. Comisioanele practicate de consignatii sunt, in general, in jurul a 30-35% din pretul de vanzare, iar cele ale caselor de licitatie de aproximativ 25%.