Așteptata retragere a contingentului străin din Afganistan și posibila începere a dialogului direct dintre luptătorii mișcării „Taliban” (interzisă în Federația Rusă) și administrația afgană nu garantează că situația în sfera securității din teritoriu se va îmbunătății semnificativ. Până acum talibanii nu au prezentat niciun fel de dovezi convingătoare că au rupt legăturile cu elemente radicale cum ar fi Al-Qaeda (interzisă în Federația Rusă) și nu au demonstrat disponibilitatea fermă de a purta o discuție în limbajul diplomației cu toți oponenții, lucru pe care-l cere de la ei înțelegerea cu americanii, încheiată în luna februarie în Qatar.

În timpul care a trecut de la semnarea înțelegerilor, luptătorii au exclus din lista de ținte doar militarii străini, însă atacurile asupra forțelor de securitate locale continuă să aibă loc cu o regularitate întristătoare. Este paradoxal faptul că în această situație biroul politic al organizației „Taliban” continuă să încerce să convingă Statele Unite că după reducerea prezenței acestora totul se va rezolva.

Conducerea mișcării nu este în măsură să dea asemenea garanții. După cum dovedește ultimul raport al grupului special de monitorizare al ONU, în organizația „Taliban” a apărut în ultimul timp o facțiune impresionantă de susținători ai continuării „războiului sfânt”. „Cei aflați în biroul politic de la Doha înțeleg că talibanii trebuie să colaboreze cu comunitatea internațională și să dea dovadă de moderație, în vreme ce, potrivit unor rapoarte, luptătorii de rang inferior nu împărtășesc acest punct de vedere”, se constată la ONU.

Potrivit estimărilor reprezentanților ONU, situația este agravată de problemele inegalității. „Unii luptătorii obișnuiți din ‘Таliban’ sunt nemulțumiți de conducerea supremă despre care se spune că nu înțelege toate dificultățile din teren. Unii luptători din ‘Taliban’ au părăsit gruparea după ce au auzit relatările despre stilul confortabil de viață pe care liderii lor îl duc în străinătate” – se spune în raport. Complexul acestor factori demonstrează faptul că retragerea SUA nu rezolvă problemele de securitate, ci le sporește, titrează Nezavisimaia Gazeta.

Declarațiile făcute de Rusia în acest context, referitoare la faptul că retragerea contingentului străin din Afganistan va fi în folosul tuturor, par cel puțin naive.

Plecarea din republică a luptătorilor coaliției internaționale, în condițiile unei poziții neclare a talibanilor cu privire la încetarea focului și ruperea legăturilor cu teroriștii general recunoscuți, va însemna delegarea numeroaselor probleme de securitate actorilor regionali între care se numără și Federația Rusă. Faptul că criza afgană se găsește, tradițional, în zona de responsabilitate a SUA i-a permis mult timp Moscovei să-și amâne stabilirea intereselor sale în Afganistan și să mențină o politică ambiguă. Diplomația rusă ba demonstra comunității mondiale calitatea relațiilor cu luptătorii, primindu-i cu plăcere la Moscova în momentul în care în legăturile cu Kabulul domnea o criză de încredere, ba spunea că problema excluderii „Talibanului” din „listele negre” ale ONU este inoportună.

Această ambiguitate a fost în cele din urmă instrumentată de criticii acordului cu SUA din Qatar, care au folosit eficient zvonul referitor la o „conspirație” între Rusia și luptători, obligându-i să găsească contraargumente și pe Donald Trump și departamentele competente. Liderul american continuă să pornească de la necesitatea părăsirii de urgență a regiunii, însă, după cum au demonstrat-o ultimele convorbiri în cadrul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (ODKB), situația securității într-o țară epuizată de război necesită în continuare o atenție sporită și evaluări oneste.

Iar acest lucru nu-i lasă Rusiei dreptul de a nu fi concretă în ceea ce privește agenda afgană. Este foarte evident faptul că soluționarea problemei „afgane” este posibilă doar cu participarea tuturor țărilor influente din regiune – nu doar a Rusiei și a Statelor Unite, ci și a Pakistanului, Chinei, Iranului. Excluderea cuiva din procesul de reglementare politică va duce în cele din urmă la excluderea chiar a soluționării în sine.