Într-un studiu recent, cercetătorii au analizat efectul infecției anterioare, vaccinării și imunității hibride în fața infecțiilor provocate de subvariantele Omicron, BA.1 și BA.2.

Echipa a constatat că vaccinarea a sporit protecția celor cu infecție anterioară. Dar concluzia cea mai importantă a fost că imunitatea hibridă, rezultată din infecția anterioară și a treia doză de vaccin, au conferit cea mai puternică protecție în fața infecției cu oricare dintre subvariantele Omicron, informează News-Medical.

Valul provocat de varianta Omicron, dominat inițial de subvarianta BA.1 și mai târziu de BA.2, a început pe 19 decembrie 2021 și a atins vârful la mijlocul lunii ianuarie 2022. Deși sunt clasificate ca subvariante ale Omicron, atât BA.1 cât și BA.2 sunt la mare distanță genetică una de cealaltă, necunoscându-se prea multe despre protecția imunității anterioare în fața acestor subvariante.

Cercetătorii și-au propus să analizeze eficacitatea protecției date fie de infecția anterioară cu SARS-CoV-2, fie de vaccinarea cu serurile de la Pfizer și Moderna, fie de imunitatea hibridă, generată atât de infecția anterioară, cât și din vaccinare.

Eficacitatea împotriva subvariantei BA.1

În timp ce infecția anterioară a oferit o eficacitate de 50,2% împotriva infecției simptomatice cu BA.1, vaccinarea cu două doze cu serul Pfizer a oferit o protecție neglijabilă, de doar 4,9%. Imunitatea hibridă dobândită în urma infecției anterioare și a vaccinării cu două doze a oferit protecție de 51,7%.

Eficacitatea vaccinării cu trei doze a fost de 59,6%, în timp ce eficacitatea imunității hibride a infecției anterioare și a vaccinării cu trei doze a fost cea mai mare: de 74,4%.

În același timp, infecția anterioară, vaccinarea și imunitatea hibridă au demonstrat toate o eficiență puternică, de peste 90% împotriva COVID-19 sever, critic sau fatal din cauza infecției cu subvarianta BA.1

Eficacitatea împotriva subvariantei BA.2

Eficacitatea infecției anterioare și a vaccinării cu două doze împotriva infecției cu BA.2 a fost de 46,1% și de respectiv, 1,1%. Imunitatea hibridă de la infecția anterioară și vaccinarea cu două doze a fost de 55,1%.

Vaccinarea cu trei doze a oferit protecție cu o eficacitate de 52,2%, în timp ce imunitatea hibridă – infecția anterioară și vaccinarea cu trei doze – a oferit cea mai mare eficacitate de protecție, de 77,3%. Infecția anterioară, vaccinarea și imunitatea hibridă au arătat toate o eficiență puternică, depășind 70%.

Cea mai mare protecție: imunitatea hibridă a infecției anterioare și a vaccinării cu a treia doză

Pe baza constatării că protecția dată de imunitatea hibridă a infecției anterioare și a vaccinării cu două doze a fost similară cu cea a infecției anterioare, fiind de numai 50%, cercetătorii sugerează că această protecție a provenit din infecția anterioară, mai degrabă decât de vaccinare.

Cea mai mare protecție a fost dată de imunitatea hibridă a infecției anterioare și a vaccinării cu a treia doză, de aproximativ 80%.