Drept urmare, pe 25 ianuarie 1913, publica în gazeta „Dobrogea Jună”, pe care o întemeiase la 1904, articolul „Vremuri grele”:

„Mă găsesc încă sub impresiunea celor dintâi alegeri parlamentare din provincia noastră.

Parcă-i văd: toţi desculţii, hămesiţii, paraziţii cluburilor şi ai diverselor localuri de noapte, înţoliţi acum cu câte un pardesiu nou, căptuşiţi cu un prim strat de grăsime, datorită acontului din fondurile zise secrete, plini de gaze spirtoase şi mai ales de fumuri, – chemaţi la putere, cum ocupă coridoarele şi cabinetele celor două prefecturi, «poantând» şi «preparând» alegerile …

Unul e însărcinat cu alegătorii, cari vor fi reţinuţi acasă; altul clasează numele acelora, cari vor fi aduşi «pachet» la vot; al treilea, proaspăt funcţionar superior al regimului, întocmeşte lista persoanelor, cari vor fi chemate de prefectul sau poliţaiul respectiv şi puse să jure pe copii, pe neveste, pe vitele din bătătură, că vor vota pe «omul indicat de Rege să reprezinte țara în aceste momente de grea cumpănă»; al patrulea se ocupă cu candidaţii de slujbe şi cu solicitatorii a tot felul de favoruri; al cincilea, cel mai spătos, se obligă să convingă pe cetățenii mai recalcitranţi, – şi fiecare din aceştia îşi execută, în ziua de alegere, partea de program, cu o punctualitate în raport – vorba d-lui Tache Ionescu – cu «revărsarea Nilului»…”.

Comuniștii îl internează la Caracal

Constantin N. Sarry era proprietar al celui mai longeviv ziar din oraș, Dobrogea jună, președinte al Camerei de Comerț și Industrie și important cetățean al comunității, cu rude la fel de active și implicate în viața acesteia, ca, de pildă, Demostene Tranulis, care construise faimosul Teatru Tranulis, ulterior Fantasio, pe la 1927.

Născut  la Constanța, pe 8 mai 1878, anul când Dobrogea revenea, după mai bine de patru secole de stăpânire otomană, sub administrație românească, Constantin era primul dintre cei şapte copii ai lui Nicolae Sarry, care venise din Grecia.

Viitorul jurnalist a urmat cursurile primare la Constanţa, apoi a făcut studii juridice la Liceul St. Gilles din Bruxelles, absolvindu-le în 1902 și, mai târziu, Dreptul, la Iași.

La 31 octombrie 1944, redacția România jună fost devastată, biblioteca distrusă. Sarry a fost arestat si dus într-un lagăr din Caracal pentru că a refuzat să colaboreze cu noul regim.

După detenție, și-a găsit adăpost în capitală, cu ajutorul prietenilor săi, oameni de litere şi gazetari, deşi mulţi dintre ei se aflau, la rândul lor în aceeaşi dizgraţie.

A murit pe 4 octombrie 1960, la București.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric