Conform traditiei, data de 1 iunie este cunoscuta ca Ziua Internationala a Copilului. In urma cu zece ani insa, Organizatia Natiunilor Unite a hotarat ca 20 noiembrie sa fie declarata Ziua Drepturilor Copilului. Desigur, este o data cu semnificatii mai mult politice pentru statele membre ale ONU, deoarece drepturile copilului trebuie respectate in fiecare zi.
Indiferent de ocazie, din toate timpurile, jucariile au fost darurile cele mai ravnite de catre cei mici si apreciate de adulti.
Fiecare etapa a dezvoltarii umane are jucaria potivita. In prima faza, ea ajuta la descoperirea culorilor, sunetelor, formelor obiectelor, contribuie la dezvoltarea simturilor si la coordonarea in spatiu a miscarilor. Este primul contact cu viata. Cu cat mai sumbru este mediul in care se dezvolta copilul, cu cat mai aspre si mai cenusii obiectele care-l inconjoara, cu atat va avea de suferit, in viitor, personalitatea sa.
Urmeaza apoi perioada jucariei afective, cea care il va marca pentru toata viata. Este vorba de diverse figurine din plus, caraghioase, de cele mai multe ori, chiar urate pentru adulti, dar de care cei mici se leaga sentimental chiar daca jucariile ajung de nerecunoscut dupa cativa ani si care nu se despart de proprietar pana in momentul cand „bebelusul” pleaca in armata. De obicei, poarta nume ciudate, imaginatia fiecaruia fiind fara margini. Mai nou, este la moda personajul colectiv: gasca. Adica cei mici poseda o intreaga punga cu plusuri. Cand apare un nou membru, se fac prezentarile sau se aplaneaza conflictele. Sunt jucarii caline, care-i insotesc pe copii la masa, la baie, la plimbari si, mai ales, la culcare.
Incep apoi jocurile de imitatie, prin intermediul carora copiii reproduc deprinderile casnice si profesionale ale adultilor: jocuri de constructii, jocul de-a doctorul etc.
La varsta scolara, jucariile sunt inlocuite cu asa-numitele materiale didactice, care urmaresc educatia prin joaca.
O etapa superioara este cea a jocurilor logice, prin care se dezvolta gandirea. Adresandu-se celor mai mici ascultatori ai postului Radio Romania Tineret, Marilena Bara, presedinte al Asociatiei Producatorilor Romani de Jocuri, Jucarii si Ornamente, preciza, pe intelesul prichindeilor: „In capsorul vostru exista niste soldatei, pe care-i cheama neuroni si care sunt niste puturosi, pentru ca dorm tot timpul. Jocurile logice ii fac sa se trezeasca, sa alerge si sa nu mai stea toata ziua degeaba”.
Cu ajutorul cunoscutului matematician Gheorghe Paun, Marilena Bara intentioneaza sa puna bazele primei biblioteci ludice din Romania, in cadrul World Trade Management, cu intentia de a-i determina pe copii sa-si fixeze cunostintele prin joc. Gandirea matematica poate fi, astfel, mult mai usor formata, fara a folosi inhibantele simboluri si terminologii specifice acestei stiinte.
Calculatorul – prieten
sau dusman?
In timpul jocului, copilul se simte mult mai liber, pentru ca nu mai depinde de regulile impuse de adulti. El insusi este capabil sa-si creeze
legi morale foarte severe. Cel mai important aspect il reprezinta partea de socializare. Prin joc, copilul comunica, in timp ce in fata cu calculatorul relatia este nefireasca, incalcandu-se preceptul biblic „La inceput a fost Cuvantul”. Conceptul dezvoltat in ultimii ani de chinezi, conform caruia la masa de joc trebuie sa se afle trei generatii – copii, parinti, bunici – prinde tot mai mult radacini, datorita relatiilor de comunicare ce se stabilesc in acest fel: autoritatea parinteasca dispare, pentru ca toti participantii la joc trebuie sa respecte aceleasi reguli. Comunicarea dintre generatii devine, astfel, mai libera.
„Ca se mai pune o piedica, isi mai juleste genunchiul, ca este tras de par, ca mai plange, ca mai tipa – comunicarea prin joc a copilului nu se pierde. Niciodata un prieten facut prin Internet nu rezista la relatia contactului fizic la varsta copilariei, cand relatia de apropiere sau de indepartare este spontana”, afirma Marilena Bara.
De la o generatie la alta, varsta la care copilul inca se mai joaca scade. Pana nu demult, era vorba de 14-15 ani, in timp ce acum limita se regaseste in jurul varstei de 12 ani. Bombardamentul informational din mass-media si calculatorul sunt principalele cauze.
Peste 90% din tinerii care incep sa munceasca isi cumpara din primul salariu jucaria pe care parintii nu si-au permis, din motive financiare, sa le-o ofere. Fetele cauta cu disperare papusa sau jucaria din plus la care au visat ani in sir, iar baietii trecuti de 20 de ani simt o mare satisfactie atunci cand achizitioneaza un minimodel al unei marci celebre de automobil. Din acest moment, jucaria incepe sa aiba un rol decorativ, trecand din zona ludica in cea a ambiantei.
Dupa aceasta varsta, componenta ludica, existenta in fiecare dintre noi, capata, in functie de puterea
de cumparare de care dispunem,
o noua dimensiune: cea a hobby-ului.