În ciuda relaţiilor extrem de tensionate dintre SUA şi Iran, la care se adaugă şi o interzicere provizorie asupra importurilor europene de petrol iranian, anunţată miercuri, este puţin probabil ca Iranul să treacă la astfel de acţiuni ostile, sunt de părere cei mai mulţi experţi politici din Orientul Mijlociu, consultaţi de New York Times. Cu toate acestea, Iranul are capacitatea de a impune o blocadă prin plasarea de mine, atacuri aeriene sau sabotaje.

Oficialii americani spun că Flota a cincea a Marinei, aflată în apropiere de Bahrain, este pregătită să apere ruta de navigaţie foarte vulnerabilă din cauza deschiderii sale, de 33 km în cel mai îngust punct, şi a adâncimii care nu trece de 60 de metri şi, dacă este necesar, să răspundă cu represalii militare împotriva Iranului.

Economia şubredă a Iranului se bazează pe exportul a cel puţin două milioane de barili de petrol pe zi prin Strâmtoarea Ormuz, o rută maritimă de importanţă strategică deosebită.

O eventuală blocadă iraniană ar pedepsi, în afară de ţările vest europene care acceptă petrolul iranian, şi China, cel mai important consumator de petrol. China a investit masiv în câmpurile petroliere din Iran şi s-a opus eforturilor Occidentului de a sancţiona Teheranul din cauza programului său nuclear.

În ultimele săptămâni, oficialii iranieni au ameninţat cu blocarea strâmtorii în cazul în care Statele Unite şi Europa vor impune un embargou asupra petrolului din ţara lor, ca parte a efortului de a contracara dezvoltarea de arme nucleare.

Experţii în energie spun că până şi o blocadă parţială a Strâmtorii Ormuz ar putea duce la creşterea preţului petrolului cu 50 de dolari pe baril sau mai mult în numai câteva zile, ceea ce ar duce rapid la creşterea preţului combustibililor. Tensiunile din Golf din ultima perioadă au menţinut preţul petrolului la peste 100 de dolari pe baril, iar asta în ciuda reîntoarcerii Libiei pe piaţă, a temerilor privind o recesiune economică europeană şi o slăbire a cererii de combustibili în SUA.

"Dacă Iranul se hotărăşte să-şi folosească flota modestă pentru a ataca forţele aliate, probabil îşi vor vedea marina militară devastată. Le-am scoate din joc fregatele", este de părere David Goldwyn, fost oficial al Departamentului american de Stat pentru relaţii internaţionale de energie.

Peste 85% din petrolul şi cea mai mare parte din gazele naturale care trec prin Strâmtoarea Ormuz ajung în China, Japonia, India, Coreea de Sud şi alte ţări asiatice, dar efectele unei blocade se vor răsfrânge la nivel mondial, prin preţul petrolului.

Arabia Saudită, Iranul, Emiratele Arabe Unite, Irakul, Kuweitul şi Quatarul, folosesc strâmtoarea Ormuz ca principală rută maritimă de export al petrolului şi gazelor naturale.

Cel mai puţin afectate ar fi Statele Unite şi Europa, care au rezerve strategice de petrol şi ar putea obţine rezerve din Golful Persic prin conductele din Marea Roşie. Arabia Saudită are conducte care ar putea transporta circa cinci milioane de barili din regiune, în timp ce Irak şi Emiratele Arabe Unite au, de asemenea, conducte, cu capacităţi mari.

Dar costurile de transport ar fi mai mari în cazul în care strâmtoarea va fi blocată, iar mai multe milioane de barili din exporturile de petrol ar deveni irecuperabile, ceea ce ar duce la creşterea preţurilor la energie pe pieţele mondiale.

"Pentru a închide Strâmtoarea Hormuz ar fi un act de război împotriva întregii lumi", a declarat Ibrahim Al Sadad-Husseini, fostul şef de explorare şi dezvoltare la Saudi Aramco. "Pur si simplu nu se poate juca cu economia globală şi să presupunem că nimeni nu va reactiona."

"Închiderea strâmtoarea Ormuz ar fi un act de război împotriva întregii lumi. Nu te poţi juca cu economia mondială şi să presupui că nimeni nu va reacţiona", spune Sadad Ibrahim Al-Husseini, fost director de exploatare şi dezvoltare la comparia saudită Aramco.