„De nenumărate ori, Consiliul de Securitate a eşuat în responsabilitatea sa de a menţine pacea şi securitatea internaţionale”, a declarat fostul ministru turc, fără a oferi exemple concrete. „Interesele concurente ale membrilor săi şi recurgerea frecventă la dreptul de veto au limitat eficienţa Consiliului de Securitate”, a adăugat el, conform agerpres.ro

Una dintre cele mai urgente crize umanitare

Aceste critici la adresa unei instituţii care nu a fost reformată de decenii se adaugă celor formulate de preşedintele francez Emmanuel Macron, care a estimat într-un interviu acordat luni mass-media Le Grand Continent că această instituţie „nu mai produce soluţii utile”.

„Chiar şi în cazul unora dintre cele mai urgente crize umanitare, Consiliul nu a putut aduce un răspuns oportun şi adecvat. Este un grav regres în raport cu principiile fondatoare ale ONU şi cu eforturile noastre pentru construirea unei lumi paşnice”, a continuat Volkan Bozkir. „Dacă ONU are nevoie de reforme mult mai profunde, este evident că reforma Consiliului de Securitate este un imperativ inevitabil, în acelaşi timp dificil şi esenţial”, a insistat el.

După declanşarea pandemiei de COVID-19 la începutul anului, Consiliul de Securitate a avut foarte puţine reuniuni consacrate virusului. El a avut nevoie de mai mult de trei luni pentru a depăşi divergenţele între SUA şi China pentru a putea adopta pe 1 iulie o rezoluţie ce îndeamnă la mai multă cooperare internaţională şi la susţinerea unui apel al secretarului general la un armistiţiu în ţările în conflict, pentru a facilita lupta împotriva pandemiei.

În timpul dezbaterii, cei 193 de membri ai ONU trebuie să discute despre recurgerea la dreptul de veto, privilegiul celor cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate (SUA, China, Rusia, Franţa şi Regatul Unit), despre extinderea instanţei, despre reprezentativitatea regională şi metodele sale de lucru.

Consiliul de Securitate, care poate decide asupra unor sancţiuni internaţionale şi a unei recurgeri la forţă în lume, numără 15 membri: în afară de cei cinci membri permanenţi, zece membri nepermanenţi pentru un mandat de doi ani, dintre care jumătate sunt reînnoiţi în fiecare an.