Mecanismul tripartit a functionat i ultimul deceniu ca o masinarie cum numai pe la noi se putea inventa: ghidon de bicicleta (Guvernul), frine de basculanta (sindicatele) si motor fara combustibil (patronatul).
Numai ca nu poti avansa prea mult doar din ghidon si frina. Sectorul privat n-a ajuns vreodata sa-si joace rolul de veritabil motor al reformei, fiind prea ocupat cu propria-i supravietuire, precum si cu decontarea tuturor facturilor tranzitiei: taxe si impozite, pierderile sectorului de stat, erori de guvernare s.a.m.d.
si, la fel cum itreprinzatorul romin a fost redus la statura unei fete-n casa, un fel de Cenusareasa, pe cit de vrednica, pe atit de dispretuita, tot astfel patronatului i-a fost distribuit un rol de subreta care duce tava i tragicomedia tranzitiei.
Situatia neverosimila i care se gaseste patronatul romin este din categoria acelora care te imbolnavesc de scenarita. Pur si simplu, nu-ti poti explica fracturile ireparabile, ineficienta, birocratismul, superficialitatea si neprofesionalismul care macina miscarea patronala, altfel decit ca rezultate ale unui monstruos complot. Ceea ce, probabil, nici nu-i prea departe de adevar. insa, fie ca este cu voia ori fara de voia lor, primii pe lista complotistilor sunt chiar reprezentantii patronali.