Bundesbank a oferit foarte puţine detalii legate de momentul şi metoda de transport, care probabil se va realiza în secret cu ajutorul unor camioane păzite (din Paris) şi în numeroase grămezi mici cu avionul de la New York.

Dacă ideea transportării unor lingouri de miliarde de dolari peste Atlantic şi prin zonele rurale franco-germane a atras după sine o serie de glume pe Twitter, decizia reflectă un curent real şi oarecum îngrijorător în politica germană.

Cea mai mare parte a aurului lumii este depozitat în pivniţe, sub băncile centrale: la doi metri şi jumătate sub nivelul străzii în Manhattan la FED New York, în pivniţele antice ale Bank of England pe strada Threadneedle din City-ul londonez, şi tot aşa. Este o măsură practică; astfel, când un guvern sau o bancă centrală îşi vinde aurul, metalul preţios este pur şi simplu mutat dintr-o cuşcă într-alta, evitând riscul presupus de transportarea lui peste ocean.

Sistemul, evident, este construit pe încredere – şi anume că FED New York nu va fi preluată brusc de oameni care n-au pic de respect faţă de drepturile de proprietate ale acelor naţiuni, astfel încât să utilizeze aurul pentru interese proprii, şi că băncile centrale nu vor minţi cu privire la depozitele de aur pe care le au în pivniţe.

Printre guvernatorii băncilor centrale ale lumii, încrederea este monedă de schimb, şi majoritatea guvernelor sunt încrezătoare să îşi păstreze aurul oriunde este mai convenabil. Excepţie fac guvernele care au motive să se teamă că depozitele lor de aur pot fi blocate ca parte a unui conflict, cum este cazul Iranului sau al Libiei.

În acest caz, ce a motivat decizia nemţilor? Germania este o naţiune cu frici bine împământenite când vine vorba de stabilitatea monetară, în parte ca moştenire a hiperinflaţiei din perioada Weimar, de la începutul anilor `20. Fixaţia nemţilor pe aur vine într-o perioadă în care lumea financiară este în haos. Germanilor li se cere să ajute la salvarea Greciei şi a altor ţări europene cu probleme financiare. Banca Centrală Europeană a cumpărat obligaţiuni de la o parte dintre aceste ţări, mişcare pe care nemţii o văd ca un potenţial declanşator a unei inflaţii enorme. Pe acest fond, probabil nu este surprinzător că există rezonanţă politică la teoria cum că FED New York şi Banque de France ar fi rătăcit o parte din aurul Germaniei.  (Aceasta nu este numai o fixaţie a germanilor. Sunt o serie de americani convinşi că rezervele de aur ale SUA din Fort Knox lipsesc)

În esenţă, Bundesbank oferă un cadou adepţilor teoriei conspiraţiei prin decizia de a muta aurul pe teritoriul german. Nemţii trebuie acum să spere că nu se va întâmpla nimic rău în timpul transportului. „În Germania, o serie de emoţii sunt legate de subiectul rezervelor de aur“, a declarat un membru al consiliului de administraţie al Bundesbank în cadrul unei conferinţe în care s-a anunţat mutarea aurului.

<iframe width="640" height="360" src="http://www.youtube.com/embed/CTtf5s2HFkA" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

SURSA: Washington Post

Te-ar putea interesa și: