Anul acesta, pentru contribuabilii din România, ziua libertăţii fiscale este 18 mai. Altfel spus, în ţara noastră povara fiscală este la un asemenea nivel, încât românii muncesc doar pentru stat nu mai puţin de 138 zile. Dacă dorim, putem găsi totuşi un motiv de bucurie: anul trecut, ziua libertăţii fiscale a fost în data de 30 mai, ceea ce sugerează o amelioare relativă. Totuşi, în termeni nominali, cheltuielile publice au crescut în 2011 faţă de 2010, cum au crescut de altfel şi în fiecare dintre anii precedenţi. Austeritatea bugetară invocată în discursurile oficiale nu a însemnat deci, în realitate, o reducere a cheltuielilor publice totale şi a poverii suportate astfel de contribuabili.
Ziua libertăţii fiscale este, de fapt, o ilustrare simbolică şi sugestivă a poverii fiscale pe care o reprezintă statul asupra tuturor contribuabililor din ţară. La nivel internaţional, se folosesc, în momentul de faţă, mai multe variante de calcul. Cea reţinută aici porneşte de la raportul procentual dintre cheltuielile publice  totale şi produsul intern brut (PIB) al ţării analizate. Acest procentaj este apoi convertit în numărul de zile dintr-un an. Se evidenţiază, astfel, mult mai clar, cât reprezintă partea cheltuită de guvern din bogăţia creată într-un an în economia ţării respective.
Potrivit Eurostat, în 2011, cheltuielile publice din România au reprezentat 37,7% din produsul intern brut. Aceasta reprezintă 138 de zile dintr-un an, adică cinci luni fără o zi. Deficitul bugetar (5,2% din PIB, adică 15,7% din încasările bugetare!) reprezintă echivalentul a 19 zile dintr-un an.
Desigur, limitele acestui indicator sunt evidente pentru orice contribuabil din România, putându-i arăta foarte uşor că el suportă o povară fiscală mult mai ridicată decât cea sugerată de calculele de mai sus. Într-adevăr, indicatorul este construit pornind de la mărimi macroeconomice, iar rezultatul este o medie în care salariatul sau întreprinzătorul nu se regăseşte.
De altfel, aceste mărimi prezintă şi dezavantajul că ignoră complet componenta nemonetară a poverii fiscale: birocraţia, incertitudinea şi instabilitatea legislativă, aplicarea neuniformă a legilor etc.
Pentru a ilustra povara fiscală suportată de către „lucrătorii obişuiţi“ din UE şi a permite comparaţii la nivelul Uniunii, două organizaţii (New Direction The Foundation for European Reform și Institut Economique Molinari) propun o metodologie alternativă, care va fi prezentată ulterior.
Ziua libertăţii fiscale este, înainte de toate, o componentă a efortului de educaţie economică necesar în ţara noastră, mai ales într-o perioadă electorală.
A „sărbători“ ziua libertăţii fiscale arată cât de mult ne costă în realitate statul şi toate pseudo-gratuităţile sale. Este, astfel, o ocazie de a reaminti faptul că resursele publice sunt mai întâi private, adică ele trebuie produse înainte de a fi consumate, cheltuite şi redistribuite de către politicieni. Poate că, prin conştientizarea poverii fiscale, contribuabilii vor deveni în viitormai exigenţi faţă de administratorii banului public. _
Radu NECHITA este Conf. dr la Universitatea Babeş-Bolyai şi preşedintele Centrului Independent de Studii în Economie şi Drept (www.cised.ro)