Evenimente Abonamente Comunicate
CITEŞTE ŞI

Actualitate

Orașele industriei comuniste au zilele numărate

Autor: | | 52 Comentarii | 27810 Vizualizari

După ce și-au trăit perioada de glorie în anii ’70 și ’80, zeci de localități urbane se dovedesc, pur și simplu, inutile în contextul economiei capitaliste. Dilema statului e greu de rezolvat: le salvăm sau le lăsăm să moară?

Străzi desfundate, blocuri gri, cu dâre negre în dreptul zecilor de coşuri din tablă care străpung pereţii. Maidane acoperite de buruieni, pe care aleargă copii prost îmbrăcaţi şi pasc animale triste. Bănci rupte, pe care stau oameni tăcuţi ori peste măsură de gălăgioşi, ţinând în mâini sticle cu cea mai ieftină bere ori cea mai tare ţuică de la chioşcul din colţ. Oraş minier din Valea Jiului, Banat ori Oltenia? Fost centru siderurgic din Transilvania ori orăşel ridicat în sudul ţării odată cu industria chimică? Petrila ori Călan, Anina sau Zimnicea, peisajele sunt, în mare măsură, interşanjabile. În afara imaginii deloc încântătoare, aceste localităţi mai au ceva în comun: s-au dezvoltat în jurul unei companii sau al unei industrii, iar intrarea în declin a acesteia, de cele mai multe ori petrecută în anii ’90, a pus la grea încercare localnicii şi autorităţile. În 1930, un singur oraş din România, Reşiţa, avea mai mult de 50% din populaţia ocupată activând într-o singură ramură industrială, alte trei situându-se în zona de dependenţă relativă, de 30%-50%, se arată într-un studiu realizat de dr. Dana Bianca Dumitrescu. După industrializarea forţată din perioada comunistă, aveam zece oraşe monoindustriale doar în zona extractivă (în Uricani, de pildă, aproape 70% din forţa de muncă era activă în minerit), două în siderurgie, şase în industria constructoare de maşini (cu Plopeni şi Cugir cu peste 65% din salariaţi), unul în industria chimică (Victoria) şi două în cea uşoară. Lor li se adăugau 12 localităţi unde monoindustrialismul în rândul forţei de muncă se situa între 30% şi 50%. Un deceniu mai târziu, însă, lucrurile se modificaseră semnificativ: doar şase oraşe miniere şi două specializate în industria constructoare de maşini (Cugir şi Mioveni) mai aveau mai mult de jumătate din populaţia ocupată prezentă într-o singură ramură. Pe panta descendentă Schimbarea a fost efectul restructurării generale a economiei din ultimul deceniu al secolului trecut. Locurile de muncă relativ sigure şi bine plătite din epoca monoindustrială au fost înlocuite, în zeci de oraşe mici din România, de şomaj prelungit, joburi efemere ori slab remunerate, dar şi de o întoarcere în masă la agricultura de subzistenţă sau de migraţie pe scară largă, ce i-a lăsat în urmă mai ales pe cei trecuţi de o anumită vârstă. „În Bălan, de exemplu, mina de cărbune era singura industrie, astfel că peste 83% din populaţia activă lucra acolo ori în locuri legate indirect de mină. Închiderea exploatării a avut un efect catastrofal, numărul persoanelor angajate scăzând cu aproape 90%, iar aproape jumătate din locuitori au părăsit oraşul“, arată reprezentanţii Societăţii Academice din România (SAR) într-o analiză recent dată publicităţii. Populaţia s-a redus accentuat şi în alte localităţi cu destin similar: Moldova Nouă (de la 20.000 în 1990 la 13.000 în 2009) ori Victoria (de la 11.000 în 1990 la 9.000 în 2009). În aceeaşi perioadă, s-a prăbuşit şi numărul salariaţilor – de la 8.000 la 3.100 în Zimnicea şi de la 7.900 la 1.900 în Moldova Nouă, indică studiul SAR. „Oraşul nostru este cobai într-un experiment economic, sociologic şi demografic, experiment din care au de suferit toţi locuitorii“, crede Mihai Mereş, primarul din Bălan, Harghita. „Am supravieţuit noi în condiţii şi mai grele şi vom supravieţui şi în continuare, chiar dacă statul nu face nimic pentru noi. Singurele investiţii din zonă, cum ar fi ecologizarea minelor, par să fi avut loc doar pentru ca anumite persoane să poată fura bani. În rest, autorităţile parcă vor să sporească, prin sărăcie, dependenţa populaţiei de ele“, afirmă edilul. Trenul alpin „Victoraş“ Totuşi, ce ar putea să facă statul concret pentru aceste comunităţi? „Guvernul nu poate, evident, reconstrui industria din aceste zone, însă este nevoie de o strategie coerentă şi multianuală pentru localităţile respective. Dacă sunt cunoscute, problemele pot fi preîntâmpinate“, crede sociologul Alfred Bulai. El consideră că autorităţile trebuie să ofere oportunităţi de reconversie profesională pentru locuitori şi oportunităţi de investiţii pentru oamenii de afaceri. „În plus, instituţiile statului pot lua în calcul să investească chiar ele, mai ales în infrastructură, pentru a revigora economic zonele aflate în dificultate“, afirmă Bulai. Directorul general al Siemens SRL, Cristian Secoşan, aminteşte că statul a alocat deja sume mari pentru reconversia zonelor defavorizate. „Dar iniţiativele de acest gen nu au avut rezultate semnificative, pentru că s-au căutat soluţii-standard, care să se aplice la toate oraşele cuprinse în această categorie. Realitatea este că fiecare are caracteristici unice şi probleme specifice. În lipsa unei astfel de înţelegeri, ele riscă să rămână zone asistate“, explică el. Pentru oraşul braşovean Victoria, fostu centru al industriei chimice, de exemplu, a fost organizat de curând un concurs de idei privind regenerarea urbană. Au fost premiate proiectele care propuneau utilizarea resurselor zonale pentru, printre altele, agricultură, piscicultură, producţia de energie/eficienţă energetică, transformarea oraşului într-un pol sportiv, dar şi convertirea fostei linii ferate industriale într-un tren montan botezat „Victoraş“. Pericolele pasivităţii Există, pe lângă ideea că localităţile în dificultate trebuie sprijinite de stat până ajung să se întreţină singure, şi doctrina „shrinking smart“, potrivit căreia oraşele foste monoindustriale trebuie să se reducă treptat, până la un nivel al populaţiei care să poată fi susţinut de economia locală. Care sunt riscurile abordării de către stat a unei atitudini pasive? În primul rând, pierdem bani cu toţii, căci cei rămaşi fără niciun fel de sursă de venit vor încasa ajutoare sociale de la buget în loc să muncească şi să plătească taxe şi impozite. În al doilea rând, fenomenul depopulării şi al îmbătrânirii se va accentua. Ceea ce va face, în cele din urmă, ca viaţa celor rămaşi pe loc să se degradeze încontinuu din punct de vedere calitativ. Potrivit unui document al Băncii Mondiale, după închiderea minelor din Valea Jiului, rata infracţionalităţii în zonă a ajuns, în ultimul trimestru al lui 1997, la 2.300 de fapte penale la 100.000 de locuitori. Respectiv de circa patru ori mai mult decât media pe ţară. Acelaşi studiu sublinia că se majorase şi rata alcoolismului în regiune, dar şi numărul sinuciderilor ori al tentativelor de sinucidere, precum şi rata divorţurilor. Iar astfel de efecte neplăcute sunt sesizabile şi astăzi, în mai toate zonele defavorizate. Sunt voci care susţin că locul statului poate fi luat, cel puţin parţial, de companii private. „Cred că rolul statului ar trebui diminuat tot mai mult în astfel de situaţii, cel puţin din punctul de vedere al contribuţiei financiare. Rolul statului ar trebui să fie acela de a aborda corect problema acestor oraşe, să le analizeze şi să susţină investiţiile private, printr-un demers de planificare pe termen lung, printr-un cadru legislativ coerent, prin simplificarea procedurilor birocratice“, spune Cristian Secoşan. Există, desigur, şi reversul medaliei: forţa de muncă rămasă în fostele zone monoindustriale este slab calificată, deprofesionalizată ori demotivată, iar infrastructura nu este punctul forte al acestor localităţi, ceea ce nu e tocmai atractiv pentru investitori. Nu în ultimul rând, localnicii ar fi trebuit să înveţe din experienţă să nu mizeze pe o companie mare, ci pe IMM-uri. Pentru că poveştile de succes de astăzi, respectiv oraşe întregi readuse la viaţă sau chiar ridicate prin investiţii private, se pot transforma la rândul lor, peste ani, în eşecuri spectaculoase. Imaginaţi-vă, de pildă, cum ar arăta Mioveniul şi localităţile din jur dacă s-ar închide uzinele Dacia.

Pagina 1 din 2
Capital - Comenteaza
Capital - Twitter
Printeaza

Alte articole

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.

EVZ

Doctorul Zilei

Cancan

Animal Zoo

EVZ Monden

DCNews

Stirile Kanal D

AutoBild

Economica.net

Agrointeligenta

StiriDiaspora.ro

Capital - Articole similare

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul Capital.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.