Misterul orei pe care o folosim zilnic. Cine a decis, de fapt, cum măsurăm timpul

Felul în care oamenii măsoară timpul pare astăzi un lucru firesc. Ceasurile, calendarele și fusurile orare fac parte din viața de zi cu zi și sunt folosite pentru organizarea muncii, a transportului și a activităților sociale. În spatele acestor sisteme se află însă o istorie în care au avut un rol nu doar fenomenele naturale, ci și religia, economia și politica.

Misterul timpului: Cine a hotărât unde începe ziua și cum se împarte lumea în ore

Timp de mii de ani, oamenii și-au organizat existența în funcție de ritmurile naturii. Răsăritul și apusul Soarelui, fazele Lunii, mareele și succesiunea anotimpurilor ofereau repere pentru activitățile cotidiene. În societățile agricole, aceste schimbări naturale indicau inclusiv perioadele potrivite pentru semănat și pentru strângerea recoltelor.

Elizabeth Cohen, profesoară de științe politice la Universitatea Boston, explică faptul că orice sistem prin care oamenii măsoară timpul reprezintă, în esență, o convenție stabilită de societate.

Calendarele ilustrează cel mai clar această diversitate. Unele civilizații au urmărit în principal ciclurile Soarelui, altele s-au raportat la Lună, în timp ce anumite sisteme au combinat cele două repere. Chiar și săptămâna nu a fost întotdeauna împărțită în cele șapte zile cunoscute în prezent, potrivit celor relatate de apnews.com.

Calendarele și convențiile prin care este organizat timpul

În prezent, calendarul gregorian, alcătuit din 12 luni și bazat pe existența anilor bisecți, este utilizat pe scară largă în întreaga lume. În paralel, alte calendare continuă să fie folosite în contexte religioase și culturale, inclusiv în state precum Israel și Thailanda.

Timpul nu a fost însă întotdeauna legat de o oră exactă indicată de un ceas. Pentru cea mai mare parte a istoriei, oamenii și-au desfășurat activitățile fără să fie nevoiți să respecte un program precis, stabilit la nivelul minutelor sau al orelor.

Pentru un agricultor, de exemplu, momentul începerii sau încheierii unei activități era determinat mai ales de lumina zilei, condițiile meteorologice și anotimp. Nu era necesară respectarea unei ore fixe, așa cum se întâmplă în societățile moderne.

Situația s-a schimbat odată cu Revoluția Industrială, începută în Anglia în secolul al XVIII-lea și extinsă ulterior în alte țări. Dezvoltarea fabricilor a creat nevoia unor programe precise, astfel încât muncitorii să înceapă și să încheie lucrul la ore stabilite.

Industrializarea a contribuit, potrivit istoricului Michael O’Malley, profesor la Universitatea George Mason din Virginia, la formarea unei percepții mai stricte și mai regulate asupra timpului. Ceasul a ajuns să reprezinte o autoritate exterioară, după ale cărei indicații oamenii trebuiau să își organizeze activitățile.

Căile ferate și apariția fusurilor orare

O altă schimbare majoră a fost provocată de dezvoltarea transportului feroviar. La jumătatea secolului al XIX-lea, în Statele Unite existau peste 40 de ore locale, stabilite în raport cu diferite orașe.

Această situație crea probleme importante pentru companiile feroviare, care trebuiau să stabilească orare pentru trenuri ce traversau mai multe localități. Diferențele dintre orele locale făceau dificilă coordonarea transportului și stabilirea unor programe comune.

Companiile feroviare s-au temut că standardizarea fusurilor orare ar putea fi realizată fără a ține cont de necesitățile lor. Ca urmare, au decis să își stabilească propriile reguli.

Asociația Americană a Căilor Ferate, organizație care reprezenta operatorii, a convenit cu aceștia împărțirea Statelor Unite în patru fusuri orare. Sistemul a fost pus în aplicare la 18 noiembrie 1883, iar nevoile practice ale transportului feroviar au avut astfel un rol important în schimbarea modului în care era stabilită ora în Statele Unite.

De ce a fost ales Greenwich drept reper

Și alegerea meridianului de referință pentru măsurarea longitudinii are o dimensiune politică. Meridianul zero este o linie imaginară care leagă Polul Nord de Polul Sud și reprezintă punctul de la care longitudinea este măsurată spre est și spre vest. El a devenit, de asemenea, un reper pentru stabilirea timpului la nivel mondial.

În 1884, o conferință internațională a decis ca meridianul zero să treacă prin Greenwich, în Anglia. Alegerea nu a fost determinată de existența unei caracteristici naturale care să facă din Greenwich punctul evident pentru stabilirea reperului. Kevin Birth, profesor de antropologie la Colegiul Queens din New York, a explicat că stabilirea longitudinii zero a presupus o convenție.

„Nu exista un motiv natural pentru ca longitudinea zero să treacă prin Greenwich: punctul de plecare trebuia ales prin convenție”, a explicat profesorul.

Decizia a fost luată într-o perioadă în care Imperiul Britanic reprezenta una dintre marile puteri ale lumii, iar poziția sa internațională a făcut parte din contextul în care Greenwich a devenit reperul acceptat pentru meridianul zero.

China și ora oficială stabilită pentru un teritoriu vast

China reprezintă un alt exemplu al modului în care organizarea timpului poate fi legată de politică. Teritoriul țării se întinde pe mai mult de 5.000 de kilometri de la est la vest, însă întregul stat utilizează un singur fus orar oficial.

Sistemul a fost introdus în 1949, anul în care Partidul Comunist Chinez a preluat puterea. Utilizarea unei singure ore oficiale a fost prezentată ca o modalitate de consolidare a unității naționale.

În prezent, întreaga țară funcționează după ora Beijingului, deși diferențele geografice dintre est și vest sunt considerabile. Soarele răsare în estul Chinei cu câteva ore înainte de a ajunge la răsărit în partea vestică a țării.

În anumite regiuni, oamenii își adaptează programul cotidian la condițiile locale și la momentul efectiv al răsăritului și apusului, chiar dacă ora oficială rămâne aceeași pe întreg teritoriul.

Când timpul devine instrument de putere

Fusurile orare nu urmează întotdeauna o împărțire uniformă a globului. Statele pot stabili propriile reguli în privința orei oficiale, iar același principiu se aplică și în cazul orei de vară. În Statele Unite, de exemplu, statele pot decide dacă adoptă sau nu această practică.

Specialiștii în științe politice consideră că timpul poate deveni și un instrument prin care autoritățile organizează și controlează activitatea populației. Stabilirea unor ore în care circulația este interzisă reprezintă un astfel de exemplu, deoarece limitează activitățile oamenilor printr-o regulă legată direct de timp.

În același timp, timpul poate fi folosit și pentru contestarea autorității. Grevele sau încetinirea deliberată a activității pot transforma timpul de muncă într-un mijloc prin care angajații exercită presiune asupra celor care stabilesc regulile.

Capacitatea de a decide când oamenii muncesc, circulă sau își desfășoară anumite activități poate transforma, astfel, regulile privind timpul într-un subiect al disputelor pentru putere.

„Timpul are multă putere, iar oamenii se luptă în jurul lui pentru a încerca să se impună asupra altora sau pentru a înlătura jugul care le-a fost impus”, a subliniat Elizabeth Cohen.

Ora indicată de ceas, fusurile orare și calendarele utilizate în viața de zi cu zi au ajuns, astfel, să reflecte nu doar mișcarea Pământului, alternanța dintre zi și noapte sau schimbarea anotimpurilor, ci și nevoi practice, interese economice și raporturi de putere.