“E vorba de o contribuţie de solidaritate socială, nu e o taxă nouă. În baza legii 200 din 2006 există un fond de sprijinire a salariaţilor pentru situaţia în care care angajatorul nu mai plăteşte contribuţii. Există o directivă europeană care reglementează instituirea unui fond pentru toţi angajaţii pentru toate companiile la care au lucrat şi au intrat în insolvenţă”, a spus Mişa, încercând să spună că din aceşti bani se plătesc contribuţiile angajatului în situaţia în care compania intră în faliment.

Pe scurt, statul măreşte contribuţia către acest Fond şi vrea să cheltuiască difereţa de bani. Mai exact, contribuţia pentru fond scade la 0,20% de la 0,25%, deci se virează mai puţini bani pentru situaţiile limită, însă diferenţa de 1.8% vrea să o cheltuiască după bunul plac.

Actuala legislaţie nu le permite acest lucru. Mai exact, măsura estre astăzi ilegală. ia cest lucru este regăsit la Capitolul II, punctul 3 al legii 200/2006. “Resursele financiare constituite potrivit alin. (1) sunt destinate în exclusivitate pentru finanțarea categoriilor de creanțe salariale prevăzute de prezenta lege, precum și pentru finanțarea cheltuielilor de gestionare a Fondului de garantare”, scrie în lege.

În variantele de lucru ale bugetului pe 2018, aflate pe masa ministrului de Finanţe, şi depsre care revista Capital a scris de săptămâna trecută, această mpsură este bugetată. Respectiv “majorarea contribuţiei la fondul de garantare de la 0,25% la 1%”, cu un impact buegtar de 1,406 miliarde de lei în plus. Mia exact, în luna septembrie, când statul a elaborat acest document, se lua în calcul o această creştere, ulterior, majorarea anunţată a ajuns la 2%. Un calcul simplu arată că statul speră să încaseze 3,3 de miilarde de lei în plus, anul viitor din introducerea acestei taxe.