Un articol publicat de MedicalNewsToday arată potențialele pericole ale microplasticelor și modul în care alimentele se contaminează cu acestea.

La nivel global, în 2016 au fost produse 322 de milioane de tone de materiale plastice, dintre care 60% proveneau din industria alimentară și a băuturilor. Aceste materiale plastice conțin o serie de substanțe chimice, inclusiv stabilizatori, lubrifianți, materiale de umplutură și plastifianți.

Sticlele de apă de unică folosință, cutiile de alimente și foliile de ambalare

Expunerea la anumite condiții de mediu, cum ar fi căldura, ajută plasticul să se sfărâme în particule mai mici, numite microplastice, care pot ajunge cu ușurință în alimente.

Sticlele de apă de unică folosință, recipientele de transport, cutiile de alimente și foliile de ambalare sunt exemple comune ale unor produse din plastic care conțin microplastice.

Încălzirea alimentelor în ambalaje din plastic și tipul de ambalaj din plastic pe care îl folosim au anumite efecte asupra microplasticor, iar substanțele chimice nocive ale acestora ajung în alimente.

Microplastice comune în alimente

Substanțele chimice microplastice prezente în alimente sunt de obicei cele pe care producătorii le adaugă în mod deliberat, cum ar fi stabilizatorii, dar și cele care se acumulează ca produse secundare, cum ar fi reziduurile și impuritățile.

Microplastice comune prezente în alimente includ:

– Bisfenol A (BPA) Producătorii folosesc acest plastifiant pentru a face clorură de polivinil, considerat „tatăl” tuturor plasticelor. BPA a fost clasificat ca perturbator endocrin, ceea ce înseamnă că are un efect toxic asupra capacității de reproducere.

– Ftalații, agenți de înmuiere a materialelor plastice, sunt substanțe chimice utilizate adesea ca agenți de înmuiere a plasticului de tip PVC.

Pentru a face plasticul mai flexibil sunt necesari plastifianți și, în majoritatea cazurilor, aceștia sunt ftalați. Unii ftalați sunt însă dăunători pentru sănătate, fiind clasificați ca perturbatori endocrini.

– Polietilena și polipropilenul. Acestea fac ambalajele ușoare și durabile și sunt cele mai frecvente materiale plastice prezente în alimente și în mediu.

Microplasticele găsite în cantități mai mici în alimente includ BPA și BPF, mono-(3-carboxipropil), mono-(carboxiisononil) și mono-(carboxiizoctil).

Pericolele microplasticelor

Oamenii de știință consideră că cel puțin 15 dintre produsele chimice pe care producătorii le folosesc pentru a face ambalajele din plastic sunt perturbatori endocrini, ducând la efecte nocive asupra sănătății și crescând riscul de afecțiuni cronice.

Cercetările au arătat că expunerea la BPA joacă un rol în infertilitate, atât la bărbați, cât și la femei, precum și în dezvoltarea sindromului ovarului polichistic.

Creșterea riscului de boli cronice

Cercetările continuă să demonstreze că expunerea pe termen lung la microplasticele care perturbă sistemul endocrin crește riscul de a dezvolta diabet de tip 2 și boli de inimă.

Experții asociază niveluri mai ridicate din sânge de dioxine, ftalați și BP cu stări de inflamație pre-boală, glucoză insuficientă, rezistența la insulină și obezitate.

Afectarea sănătății imunitare

Un studiu din 2020 a constatat că inflamația crescută, indusă de expunerea la microplastice, duce la o sănătate precară a intestinului și, în consecință, la o imunitate slăbită.

Expunerea persistentă la microplasticele din intestin este toxică pentru celulele imune, provocând disbioză, o perturbare a microbiomului intestinal. ResearchTrusted Source asociază disbioza cu dezvoltarea unor afecțiuni precum boala Parkinson.