Speranța moare ultima, se zice. Eu am pierdut orice urmă de așa ceva. Pur și simplu, România nu este pregătită pentru autostrăzi, căi ferate, orașe cu centuri ocolitoare și tot ce reprezintă modernitate și progres economic în ziua de astăzi. Nu am tras concluzia asta studiind ecranul televizorului, ci privind si ascultând oamenii în carne și oase care conduc astăzi destinele infrastructurii naționale, fie că vorbim despre sectorul privat, fie de cel de stat.

Capital a organizat conferința „Construcții și infrastructură 2016“ la care au participat miniștri, secretari de stat, patroni de firme, oameni din educație, juriști; într-un cuvânt, tot evantaiul de personalități care poate fi găsit în aceste zone de interes. La sfârșitul evenimentui am părăsit sala cu o mare amărăciune în suflet. Nimic din ceea ce visam eu încă de acum 20 de ani pentru România nu va fi posibil nici în următorii 20. Nu mi-am dorit mare lucru, credeam eu. O autostrada care să lege Constanța de granița de vest a țării, trecând prin București, în așa fel încât să pot să-mi iau și eu micul dejun acasă și cina la Viena fără să folosesc avionul. O alta care să mă ducă până la mănăstirile din Nord înainte de apusul soarelui chiar și într-o zi de iarnă. O șosea de centură a Capitalei care să subțieze traficul infernal ce blochează centrul de dimineață până seara. Un metrou care să mă poată duce și aduce de la aeroport. Chestiuni perfect realizabile în alte țări europene, dar care la noi sunt comparabile cu probabilitatea ca porcul să dezvolte o siluetă aeroportantă. Cine-i de vină? De ce nu se poate face asta în România? Nevoia există și este cunoscută de toată lumea, indiferent de culoarea poltică. Bani s-ar fi putut găsi, mai ales ca am pierdut cel putin 30% din fondurile europene pe care le-am fi putut obține din primul buget multianual negociat cu UE. Timp, nu mai vorbesc, era destul cât să facem de două ori fiecare autostradă care acum are forma unei linii de carioca pe harta masterplanului rutier. Și atunci de ce? Am avut, la conferința organizată de Capital, dovada că actuala administrație este mai profesionistă, mai trensparentă și mai bine intenționată decât oricare alta dintre cele pe care le-a cunoscut România după ‚89. Doar că nu este de ajuns. Mlaștina în care ne-a scufundat amatorismul, delăsarea și corupția precedentelor guverne nu poate fi asanată într-un an de mandat nici dacă ne-ar conduce Chuck Norris. Legislația e proastă, sistemul e corupt, corelarea interdepartamentală la nivel de stat lipsește cu desăvârșire. Dacă nu scăpăm urgent de actuala clasă politică, cu toate meritele guvernului de azi, mi-e teamă că vom avea autostrăzile gata abia atunci când restul lumii va călătorii prin văzduh cu navete personale controlate prin GPS.