Şansele ca lucrările la aceste proiecte să fie demarate sunt extrem de reduse în contextul în care majoritatea sunt amplasate în locaţii periferice, iar sectorul rezidenţial este profund afectat de scăderea puterii de cumpărare a românilor. „Proiecte mari situate în locaţii neconvenţionale, periferice, nu vor începe în următorii trei ani. Este posibil să înceapă lucrări la proiecte mari care beneficiază de locaţii semicentrale, foste fabrici, dar şi în cazul acesta va fi doar un bloc. Este clar că până nu va creşte cererea din partea consumatorilor finali şi până nu se vând locuinţele existente, acest tip de proiect nu are şanse“, spun reprezentanţii companiei de consultanţă imobiliară Colliers International.
Bogdan Cernescu, managing director în cadrul Immorent, divizia de leasing imobiliar a grupului financiar Erste, sfătuieşte dezvoltatorii care deţin suprafeţe mari de teren, pe care aveau gândite proiecte rezidenţiale de proporţii, să investească măcar în amenajarea şi echiparea lotului, pentru a creşte potenţialul de dezvoltare a zonei. „Poate nu îţi recuperezi toţi banii, dar poţi spera că în viitor valoarea acelui lot se va aprecia. Dacă terenul e lăsat pârloagă, nu cere de mâncare, dar nici nu îţi aduce vreun ban. Nu văd fezabile nişte dezvoltări rezidenţiale mari, decât dacă sunt gândite în faze. Nu poţi construi odată mai mult de 100 de locuinţe. Dezvoltatorii trebuie să înţeleagă că nu se mai câştigă din marja de profit, ci din rulaj. În cazul produselor de lux se poate vorbi de câştig din marjă, dar la locuinţele de masă, nu“, explică Cernescu.
El este însă optimist în ceea ce priveşte viitorul acestor dezvoltări, deoarece există o cerere latentă pe piaţă, iar o parte însemnată dintre proprietarii de terenuri achiziţionate pentru proiecte rezidenţiale uriaşe sunt deja angajaţi la credite bancare. Împărţite în faze realiste, Cernescu vede o parte din aceste ansambluri demarate chiar şi în acest an. „Piaţa rezidenţială trebuie urmărită în corelaţie cu rata şomajului. Când şomajul se va stabiliza sau chiar va scădea, putem şti că va fi punctul de relansare a pieţei rezidenţiale. Trebuie subliniat faptul că orice teren care are o pondere în valoarea investiţiei mai mare de 10-15% nu este viabil pentru dezvoltări rezidenţiale“, comentează directorul Immorent.
Schimbări prin părţile esenţiale
Proprietarii acestor terenuri imense nu şi-au pierdut însă speranţa. O parte şi-au adaptat proiectele la noile condiţii de piaţă şi aşteaptă revenirea economiei. Un alt motiv care îi determină pe aceşti dezvoltatori să fie optimişti este faptul că au îngropat în aceste terenuri sume imense de bani pe care nu le mai pot recupera altfel decât prin dezvoltare. Mai norocoşi sunt cei care au portofolii diversificate şi care în ultimii doi ani s-au concentrat pe sectoare precum birourile sau centrele comerciale, lăsând componenta rezidenţială în aşteptare.
Cel mai mare ansamblu rezidenţial din România a fost anunţat de spaniolii de la Martinsa-Fadesa, care deţin în localitatea Ştefăneşti de lângă Bucureşti un teren de 64 de hectare. Proiectul avea programate 7.600 de locuinţe, un hotel, spaţii de birouri şi spaţii comerciale, toate într-o investiţie ce ar fi depăşit un miliard de euro. Ca în majoritatea cazurilor, planurile spaniolilor au fost date peste cap de criza economică. Gigantul spaniol a fost printre primele companii imobiliare din Europa care a intrat în colaps financiar, cu datorii de circa 5,2 miliarde de euro. La sfârşitul anului 2008, reprezentanţii locali ai companiei căutau cumpărători pentru cele 80 de hectare de teren pe care le deţin lângă Bucureşti şi lângă Bacău, plus un partener care să se implice în proiectul de la Ştefăneşti. Adâncirea crizei a blocat întreaga activitate locală a spaniolilor.
Un alt proiect de proporţii scos la vânzare, retras de pe piaţă şi repoziţionat în repetate rânduri este NeoPeninsula, al dezvoltatorului israelian Neocity. Investitorii deţin în zona Heliade între Vii din Colentina un teren de 14 hectare pe care sunt desenate 16 turnuri cu 14 până la 24 de etaje și care ar trebui să se transforme în 2.700 de apartamente.
Omul de afaceri Elan Schwartzenberg, preşedinte şi acţionar al grupului israelian, dă vina pe criză şi pe premierul Emil Boc pentru întârzierea acestui complex imobiliar. „Aştept cu nerăbdare să începem proiectul NeoPeninsula, dar suntem condiţionaţi de relansarea creditelor pentru populaţie şi de relaxarea finanţărilor pentru companiile dezvoltatoare. Sincer, cred că şi schimbarea lui Boc cu un premier performant poate genera un suflu pozitiv în economia românească şi, de asemenea, în piaţa imobiliară“, a declarat Elan Schwartzenberg.
Cătălin Scripcaru, fostul şef al Raiffeisen Evolution şi actualmente acţionar în cadrul companiei Advanced Develop­ment, a început să recalibreze macheta Cernica Residential Park din Pantelimon încă de la începutul crizei, când a realizat că nu va putea vinde apartamente atât de mari. De atunci, a tot amânat lansarea proiectului pe piaţă, iar în acest moment planurile investitorilor sunt la fel de incerte.
„Noi aveam aşteptări pentru sfârşitul lui 2010 sau 2011, însă acum facem nişte cercetări de piaţă prin care să analizăm cererea potenţială şi să vedem dacă vom începe în 2011 sau 2012. Proiectul a fost deja modificat şi adaptat la noile condiţii de piaţă. A fost împărţit în trei faze de dezvoltare“, spune Scripcaru. Proiectul vizează construcţia a circa 1.000 de apartamente într-o investiţie ce ar putea depăşi 100 de milioane de euro.



Nu vindem, nu construim
Omul de afaceri George Pădure, fostul primar al Sectorului 1 din Bucureşti, nu stă mult pe gânduri când este întrebat de planurile sale în zona imobiliară. El răspunde răspicat că nu se mai apucă de niciun proiect până nu vinde apartamentele rămase în Metropolis Residence din zona pieţei Chibrit şi atâta timp cât cuvântul criză este pe buzele tuturor.
Milionarul român are şi motive temeinice să fie precaut, după ce în 2009 a intrat în insolvenţă cu proiectul său de 1.500 de locuinţe din Colentina. Ansamblul Sigma Residence & Gardens a fost oprit în noiembrie 2008 din cauza unor datorii de circa 18 milioane de euro. Numai terenul de 3,3 hectare l-a costat pe Pădure 14 milioane de euro, greu de returnat când apartamentele nu prea se vând. Cele 12 blocuri cu 13 etaje din Colentina l-ar fi costat pe Pădure şi investitorii belgieni cu care se afla în parteneriat peste 200 de milioane de euro.
Chiar dacă nu a suferit nici pe departe la fel de mult, Ion Rădulea, proprietarul fostei platforme industriale Semănătoarea, este la fel de circumspect când vine vorba de componenta rezidenţială a proiectului său, Sema Parc. Rădulea a fost printre puţinii investitori imobiliari care a încasat sume importante de bani în mijlocul crizei economice. Omul de afaceri a reuşit să vândă în 2006 primele două clădiri de birouri din cadrul proiectului Sema Parc către fondul austriac Europolis, pentru circa 90 de milioane de euro, bani pe care i-a încasat în tranşe până în 2009.
„Planurile au rămas aceleaşi la Sema Parc, dar cu întârzierile de rigoare date de piaţă. Nu o să ne apucăm să construim şi să stăm cu locuinţele nevândute. Deocamdată, nu avem un orizont de timp în ceea ce priveşte demararea lucrărilor, poate din a doua parte a anului să vedem ceva mai clar. Această componentă imobiliară ţine de dezvoltarea creditării către persoane fizice şi juridice şi, în ansamblu, de dezvoltarea economică“, a comentat omul de afaceri.
Cu mici ajustări, planurile dezvoltatorilor au rămas similare cu cele de dinaintea crizei. Chiar dacă îşi pun speranţa în costuri reduse de dezvoltare, proprietarii acestor terenuri uriaşe au în continuare probleme cu adaptarea produselor  la noile condiţii de piaţă.
13.500 de locuinţe este stocul livrat  de dezvoltatorii imobiliari în ansambluri rezidenţiale cu peste 200 de unităţi localizate în Bucureşti

Nu o să ne apucăm să construim şi să stăm cu locuinţele nevândute.
Ion Rădulea, proprietarul platformei Semănătoarea