Oficialităţi chineze şi din Hong Kong au spus că legea va fi îndreptată doar împotriva unui „set îngust” de comportamente, dar textul întreg al legii – publicat doar după ce a fost promulgat marţi seara – arată că aceasta acoperă un domeniu larg de activităţi prin crime vag definite asociate securităţii. Cele mai aspre pedepse merg până la închisoare pe viaţă, scrie The Guardian.

Specialiştii juridici spun că aspectul cel mai îngrijorător al legii este că aduce în Hong Kong legea şi agenţiile de securitate naţionale chineze, eliminând barierele care separau teritoriul de China continentală în cadrul „o ţară două sisteme”. Alţii spun că are drept scop să schimbe fundamental societatea din Hong Kong prin cerinţele de a se face „educaţie pentru securitate naţională” în şcoli, media şi pe internet.

Iată mai jos care sunt cele mai preocupante părţi ale noii legi.

Defineşte la modul general crimele

Prin incriminarea secesiunii, subversiunii, terorismului şi complotului cu forţe străine pentru a pune în pericol securitatea naţională, legea este suficient de largă pentru a permite acum urmărirea unor forme de exprimare care până acum erau protejate – cum ar fi afişarea unei pancarte. Regulile par de asemenea confecţionate pentru a cuprinde acţiunile demonstranţilor şi susţinătorilor lor de la protestele din ultimul an. De exemplu, a cere unor organizaţii sau autorităţi străine să adopte sancţiuni la adresa executivului din Hong Kong sau a guvernului de la Beijing sau în general a-i provoca pe locuitorii din Hong Kong să „urască” guvernul de la Beijing sau Hong Kong ar putea fi socotit un act de complot. Vandalizarea transportului public, tactică folosită de demonstranţi anul trecut, ar constitui terorism.

Legea instituie definiţiile largi ale securităţii naţionale folosite în China continentală, unde astfel de măsuri sunt deseori folosite împotriva disidenţilor politici. Caracterul vag al definiţiilor este cu atât mai preocupant cu cât oficialităţile chineze şi comisia permanentă a Congresului Naţional al Poporului au decizia finală în privinţa interpretării legii.

Suspecţii pot fi trimişi în China pentru a fi judecaţi

Majoritatea cazurilor care ţin de securitatea naţională vor fi judecate în tribunalele din Hong Kong, dar guvernul central poate exercita jurisdicţia asupra „cazurilor complexe” care implică intervenţia străină şi sunt dificil de supervizat de către guvernul Hong Kong-ului, „circumstanţe serioase” precum cazuri în care China se confruntă cu ameninţări „grave”.

Deşi legea nu permite explicit extrădarea, spune că instanţa populară supremă a Chinei poate numi „instanţe relevante” care să se ocupe de anumite procese. Zhang Xiaoming, director executiv al biroului pentru afaceri din Hong Kong şi Macao, a spus într-un briefing de miercuri că bănuieşte că suspecţii din aceste cazuri vor fi judecaţi în China continentală.

Această perspectivă ca rezidenţii să fie extrădaţi în tribunalele politizate din China, unde ratele de condamnare sunt de peste 99%, este ceea ce a declanşat iniţial mişcarea de protest, anul trecut.

Puternici agenţi chinezi acţionează în Hong Kong

Conform legii, Biroul Securităţii Naţionale, structură a serviciilor de securitate naţionale chineze, îşi va putea desfăşura activitatea în Hong Kong, iar agenţii acesteia vor avea imunitate în faţa legilor locale în timpul îndeplinirii misiunii lor. Toate departamentele guvernului din Hong Kong sunt solicitate să coopereze cu biroul.

Biroul este de asemenea însărcinat cu adoptarea „măsurilor necesare” de întărire a managementului organizaţiilor neguvernamentale străine şi al media. În China continentală, organele securităţii naţionale blochează deseori presa internă şi străină, în vreme ce în Hong Kong canalele de ştiri şi organizaţiile pentru drepturile omului reuşeau să funcţioneze nestânjenite şi independent.

Prerogative extinse ale poliţiei

Legea îi conferă unui nou departament de poliţie însărcinat cu cazurile de securitate naţională o mai mare autoritate de a restricţiona deplasările în străinătate ale rezidenţilor, de a le pretinde furnizorilor de servicii să predea informaţii cu caracter personal, de a le cere organizaţiilor politice străine sau autorităţilor să predea informaţii, precum şi alte puteri.

Poliţia securităţii naţionale poate de asemenea să facă percheziţii la domiciliu şi asupra unor dispozitive electronice fără mandat, cu aprobarea şefului executivului din Hong Kong şi să realizeze acţiuni sub acoperire de supraveghere şi interceptare de comunicaţii.

Procese cu uşile închise şi judecată fără juraţi

Legea permite desfăşurarea unor procese fără juraţi în dosare asociate securităţii naţionale care necesită protejarea „secreterlor naţionale” sau a unor „factori externi” sau protecţia juraţilor, conform aprobării secretarului justiţiei din Hong Kong. În aceste cazuri, procesul va fi supervizat de un panel format din trei judecători.

Presa şi publicul ar putea să nu aibă acces la observarea anumitor cazuri care implică „secrete de stat” sau sunt un risc la adresa ordinii publice. Procesele cu uşile închise sunt deseori folosite în China continentală în dosare care implică disidenţi politici.

Experţii legali sunt de asemenea preocupaţi de independenţa instanţelor care supervizează cazuri de securitate naţională. Şefa executivului din Hong Kong, Carrie Lam, care răspunde direct în faţa Beijingului, va desemna judecătorii care pot fi revocaţi dacă se consideră că pun în pericol securitatea naţională prin discurs sau comportament.

Legea se poate aplica oricui

Legea se aplică rezidenţilor permanenţi şi nerezidenţilor din Hong Kong care încalcă legea pe teritoriul Hong Kongului, precum şi infracţiunilor comise de un rezident permanent al Hong Kongului în afara graniţelor metropolei.

În mod excepţional, se pare că se va aplica şi tuturor celor despre care se va considera că încalcă legea, indiferent de naţionalitatea şi locul comiterii crimei. Articolul 38 al legii de stat prevede: „Această lege se aplică abaterilor… comise împotriva regiunii administrative speciale a Hong Kongului din afara regiunii de o persoană care nu este un rezident permanent al regiunii”.

Donald Clarke, de la Universitatea de Drept George Washington, scrie într-o analiză: „Nu cunosc niciun motiv pentru a nu gândi că (legea) chiar vrea să spună ceea ce pare a spune: afirmă jurisdicţia extrateritorială asupra tutoror persoanelor de pe planetă”.