As vrea sa vorbim acum si aici despre un cerc. Un cerc pe care il stim a fi, de multa vreme, vicios si pe care suntem datori, toti cei care avem stiinta si puterea de a gandi si a face, sa il transformam intr-unul virtuos. Pentru ca acum sunt intrunite conditiile necesare, insa nu si cele suficiente pentru a duce la bun sfarsit o astfel de transformare radicala.

In intreg parcursul postrevolutionar al Romaniei, motivatia tuturor guvernantilor care fie ca nu au vrut, fie ca nu s-au priceput sa faca reforme de natura a introduce si consolida mecanismele economiei de piata, alaturi de reformele necesare pentru constructia libertatilor politice, a fost, foarte prozaic, lipsa banilor.

Ce ne indreptateste sa ne punem acum sperantele intr-un altfel de demers, de natura a schimba paradigma actului de guvernare in Romania, dinspre negotul de voturi dambovitean de tip “spot trading” spre cel specific cancelariilor occidentale, unde este la mare pret coerenta unor politici publice gandite si rostuite pe termene medii si lungi si buna randuiala a corelarii resurselor cu nevoile investitionale?

In primul rand, imbunatatirea dramatica a perceptiei investitorilor despre riscul investitional asociat Romaniei, marcata si de acordarea de catre trei din cele patru mari agentii de rating ale lumii a calificativului de risc investitional scazut. Concret, asta inseamna ca Romania se poate imprumuta fara probleme, atat pe piata interna in lei, cat si pe piata internationala in valuta, la termene lungi si foarte lungi, mergand pana la 20 de ani sau chiar mai mult, la costuri mult reduse fata de cele platite pana acum.

O alta constrangere devenita oportunitate este raportul dintre datoria public garantata si PIB, unde Romania este cea mai putin indatorata tara dintre tarile membre UE si cele candidate luate impreuna: circa 20% fata de limita de 60% impusa de criteriile economice de aderare, valoare in jurul careia graviteaza si granzii si aspirantii la admitere, deopotriva. Mai mult chiar, specificul local al datoriei publice este dat de raportul dintre datoria in moneda nationala si cea in valuta: un zdrobitor 1 la 3. Cu alte cuvinte, desi mica, datoria publica a Romaniei are un risc valutar semnificativ, constrangere care poate si trebuie sa fie ameliorata prin cresterea volumului emisiunilor de titluri de stat in lei de trei, cinci si zece ani (nici una pana acum in 2006!!!), pentru cresterea predictibilitatii ratelor dobanzilor si dezvoltarea pietei financiare romanesti in ansamblu, oferind plasamente sigure pe termen lung societatilor de asigurari si viitoarelor fonduri de pensii private. Despre care vom vorbi in continuarea lectiei despre cerc, curand.