"În iunie 2012, preţul producţiei de energie electrică era undeva la 270 de lei pe MWh, iar în 2016 a coborât la o medie de circa 150 de lei. Vorbim de o scădere cu o treime a preţului de producere a energiei. Viaţa a demonstrat că proiecţia noastră a fost corectă. Atunci când intră 100 de MWh producţie de energie regenerabilă în sistem, preţul scade cu 1,5 euro pe MWh", a mai spus Iancu. 

El a arătat că, în schimb, preţul plătit de consumatorii finali a crescut cu 10% în această perioadă. Iancu a arătat totodată că, pe lângă preţul de producţie, la cel final se adaugă tariful de distribuţie, de transport şi de furnizare, iar taxele şi accizele reprezintă jumătate din preţul final. 

"România, în 2008, a promovat legislaţia privind sursele regenerabile de energie. De atunci şi până astăzi, aţi auzit în spaţiul public foarte multe critici la adresa surselor regenerabile. Ba mai mult, au fost guverne care au făcut o greşeală capitală după părerea mea, au aşezat cap în cap tehnologiile, respectiv tehnologiile din energia convenţională, cu cele din energia regenerabilă, dând vina unii pe alţii pentru situaţia lor din piaţă. O greşeală fundamentală, pentru că nu are nicio legătură cu realitatea. Realitatea este demonstrată de asumarea publică de către toate statele europene, printr-un tratat semnat şi de România în 17 martie 2007, în care ţara noastră şi toate statele membre au spus că o să avem, până în 2020, 20% energie regenerabilă din total consum de energie", a susţinut Iancu. 

El a adăugat că acest lucru nu a reprezentat o asumare de bravadă a Uniunii Europene, în condiţiile în care noile politici cuprind o continuare a creşterii ponderii energiilor regenerabile. 

Studiul întocmit de PricewaterhouseCoopers, intitulat "Impactul schemelor de sprijin a energiei regenerabile în România şi lecţiile învăţate din ţările UE", prezentat, miercuri, într-o conferinţă de presă, de Asociaţia Marilor Consumatori Industriali de Energie (ABIEC), arată că valoarea investiţiilor directe totale în sectorul energiei regenerabile din România este estimată la şapte miliarde de euro, cele mai multe dintre acestea fiind realizate în echipamente importate. 

Potrivit documentului, în jur de 25 – 35% din totalul investiţiilor consemnat în sectorul energiei regenerabile generează efecte de multiplicare în economia românească. În acest sens, în 2014, au fost create 5.250 de locuri de muncă, dar numai o mică parte dintre acestea vor fi păstrate pe toată durata de funcţionare a echipamentelor. 

Din punct de vedere al impactului economic şi social, datele arată că marii consumatori de energie electrică au contribuit cu 8,1 miliarde de euro (aproximativ 5,8%) la Produsul Intern Brut (PIB) al României, în 2011. Tot ei şi-au adus aportul cu 930 de milioane de euro la bugetul de stat şi la bugetele locale, în decursul aceluiaşi an, generând peste 5% din veniturile statului din impozitul pe profit, impozitul pe proprietăţi, accize şi redevenţe. 

Raportul PwC arată, totodată, că, în 2014, România avea al treilea cel mai mare impact al schemei de sprijin asupra preţului consumatorului în rândul celor 28 de ţări din Uniunea Europeană (UE28), precum şi al doilea cel mai mare impact al costurilor de transport/distribuţie asupra consumatorului final, de 141%. 

În raport cu ţările UE28, România are al treilea cel mai mare impact al schemei de sprijin asupra preţului la consumatorul final în cadrul grupului selectat de state. 

Conform Raportului PwC, între anii 2011 şi 2015 exporturile de electricitate au crescut cu mai mult de 300%, iar, în acelaşi timp, consumul intern final a rămas la un nivel constant în această perioadă. Totodată, impactul tarifelor de reţea, cumulat cu cel al taxelor de mediu, reprezenta, în 2014, un procent de 232% din preţul en-gros al energiei electrice din România, al şaselea la nivelul grupului UE28. 

La nivelul anului 2014, România era în linie cu ţările industriale, nivelul costului după măsurile de protejare fiind similar cu cel din Polonia, Marea Britanie şi Italia, dar mai mare decât cel din Germania şi Franţa, se notează în document. 

Raportul de specialitate relevă că majoritatea ţărilor analizate au creat scutiri pentru marii consumatori industriali, astfel încât aceştia suportă mai puţin din costul schemei de sprijin, exemple în acest sens fiind: Germania, Marea Britanie, Franţa, Olanda, Italia şi, mai recent, Republica Cehă şi Polonia. 

Analiza 'Impactul schemelor de sprijin a energiei regenerabile în România şi lecţiile învăţate din ţările UE' a fost realizată cu scopul evaluării impactului schemelor de sprijin pentru energia din surse regenerabile din România, în contextul schemelor similare din Uniunea Europeană. 

Schema de sprijin a energiei produse din surse regenerabile a fost introdusă în anul 2008 pentru a susţine atingerea ţintei UE 2020 privind consumul de energie din aceste surse. Ţinta UE 2020 privind cota de energie din surse regenerabile în consumul final de energie (24%) a fost deja atinsă de România încă din anul 2013 şi depăşită în 2014, până la 26,27%, cu 9% peste ţinta europeană. 

Începând cu anul 2013, schema de sprijin a energiei produse din surse regenerabile a fost ajustată. AGERPRES