Blindatele sprijinite de avioane păreau de neoprit, dar problemele logistice și sosirea iernii au dus la oprirea pe aliniamentele atinse. A fost suficient timp pentru refacerea forțelor sovietice și au fost dezlănțuite ofensive puternice pentru recuperarea regiunilor pierdute. Asalturi repetate au fost inițiate de politruci împotriva liniilor subțiri de apărare. Stalin era uimit cum de germanii puteau să reziste unui astfel de tăvălug, dar explicația era una foarte simplă și a fost prezentată de renumitul Victor Suvorov. Militarii în uniforme cenușii au pus armele jos și au trecut la săpat fortificații de campanie, totul protejat cu sârmă ghimpată și mine antipersonal și antitanc.

Mitraliere perfect adăpostite erau pregătite să secere prin foc încrucișat. Adăposturile din lemn și pământ erau suficient de rezistente în cazul folosirii proiectilelor obișnuite de calibre ușoare și medii. Au fost uciși în regiunea Siniavsk 128.390 de militari și aceștia sunt doar cei îngropați în conformitate cu regulamentele în vigoare. Divizia 28 infanterie ușoară a făcut prăpăd printre bărbații trimiși să moară pentru stăpânul lagărelor. Documentele de arhivă consemnează un aspect ciudat al confruntărilor din regiune: mitraliorii germani aveau grave probleme psihice. Ieșeau din adăposturi și, când vedeau ceea ce au făcut mitralierele MG-34 cu devastatoarele gloanțe de calibrul 7,92 mm, își pierdeau mințile. Erau munți de bărbați sfârtecați de micile bucăți metalice.

Ofițerii aliați n-au fost la înălțimea momentului și au luat decizii eronate

Chiar dacă istoricii au definit Al Doilea Război Mondial drept unul al tancurilor, organizarea unor sisteme defensive adaptate terenului putea să ducă la pierderi mari în rândurile atacatorilor lipsiți de protecție în fața gloanțelor cu traiectorie razantă. Exemplul german din apropiere de Leningrad mai demontează o legendă:ineficiența Liniei Maginot. Celebrul zid de cazemate ridicat de francezi a căzut rapid în 1940 și a fost dat ca model de inutilitate. Oare să fie adevărat? Oficialii de la Paris au ordonat ridicarea de cazemate din beton, dar acestea n-au fost dublate de fortificațiile de campanie și dezastrul a fost de neevitat. În plus, coloanele motorizate franceze erau prin Belgia în timp ce germanii treceau de centura din beton. Este interesant de precizat că multe mine antipersonal au rămas prin depozite, dar tăcutele arme nu se potriveau cu planurile strategice aliate. Erau perfecte pentru apărare, dar ar fi încurcat forțele în ofensivă. Calculele mai stabileau că inamicul oricum o să fie înfrânt în Belgia și nu mai are rost să muncești să le plantezi pentru ca apoi să le scoți cu riscul pierderii de vieți omenești.

Ofițerii aliați n-au fost la înălțimea momentului și au luat decizii eronate, ceea ce a dus la creșterea prestigiului armatei germane. Soldații erau pur și simplu aruncați în gura mitralierelor naziste. Nu era o problemă pentru cei ce nu doreau să gândească și aveau simple apucături de măcelari cu galoane. Statele le puneau la dispoziție noi și noi efective. Se poate discuta despre prea puțini eroi și despre foarte mulți masacrați de cei ce ar fi trebuit să gândească după toate regulile artei militare.