Şeful Băncii Centrale a amintit că, în anii 1880, când a fost adoptată legea privind înfiinţarea unei bănci de scont, instituţia trebuia aşezată în apropierea sursei de capital, respectiv într-o zonă în care se aflau negustorii care aveau nevoie de capital circulant, iar unul dintre principiile fundamentale avute în vedere de arhitecţi era tocmai acela la relaţiei directe între client şi bancher.

”Veneau, primeau ştampila pe spinare că sunt onorabili, că altfel nu intrau la scont şi intrau, prin urmare, scontau şi plecau cu bani, cu capitalul circulant necesar. Plecând de la destinaţia clădirii, arhitecţii au avut în vedere două principii fundamentale. Erau principii fundamentale şi pentru acea vreme, dar şi pentru perioada de astăzi, în noile condiţii. Primul, să existe posibilitatea unei relaţii directe cu clienţii. Pe atunci nu era comunicarea electronică, nu era Facebook, trebuia să-l vezi pe nenea acela. De aici şi reticenţa ideii că se poate face electronic banking, adică până când nu te uiţi în ochii clientului nu poţi să iei o decizie să dai un credit, mare discuţie şi în prezent. Se spune că una dintre cauzele crizei financiare actuale este această decuplare, între client şi bancher”, a explicat guvernatorul BNR, citat de Agerpres.
El a arătat că, la vremea respectivă, exista un fel de transparenţă prin expunere, iar supravegherea era de fapt supraveghere vizuală. Isărescu a explicat că, din acest motiv, în jurul Băncii Centrale erau plasate celelalte bănci comerciale.

”Până şi în interiorul băncii negustorii veneau să sconteze, erau supravegheaţi de la balcoane, acum sunt închise, că se face curent, dar atunci erau deschise, de cei care înregistrau, cum se numeşte în prezent back office, conţopiştii, stăteau sus şi din când în când se uitau pe balcon să vadă cum se comportau comercianţii care solicitau credite. Relaţia directă cu clientul, în condiţiile în care banca era prima bancă de emisiune, era bancă comercială, dădea credite economiei, era extrem de importantă, iar clădirea băncii era, din acest punct de vedere, adecvată negoţului cu bani din secolul al XIX-lea”, a mai spus oficialul, potrivit aceleiași surse.
Potrivit lui, trei lucruri erau esenţiale în acea vreme pentru un negustor care apela la bancă, respectiv să fie înregistrat la Registrul Comerţului şi Registrul Comerţului era extrem de sever, nu se putea înregistra oricine, să nu fi trecut pe la ”închisoarea datornicilor”.

Mugur Isărescu a adăugat că un al treilea lucru esenţial era ca negustorul să-şi plătească la timp datoriile. Volumul lansat marţi este primul dintr-o serie de lucrări despre Palatele BNR şi este dedicat istoriei Palatului Vechi din Strada Lipscani cel care a găzduit, mai mult de 80 de ani, funcţionarea Băncii Naţionale a României.

Te-ar putea interesa și: