Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este cunoscută și sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului datează din secolul al VI-lea în Est și secolul al XV-lea în Vest. Această zi de 21 noiembrie se comemorează momentul în care Fecioara Maria, la vârsta de trei ani, a fost dusă de părinții ei, Sfinții Ioachim și Ana, la Templul din Ierusalim pentru a fi dedicată slujirii lui Dumnezeu.

„Aici a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, care a dus-o în cea mai sfântă încăpere din acest loc, în Sfântă Sfintelor, unde a stat până la vârsta de 15 ani. A fost condusă în acel loc sfânt, pentru că ea însăși avea să devină „Sfânta Sfintelor” lui Dumnezeu. Din ea, Cel Necuprins, Cel Veșnic, avea să ia trup, să Se facă cuprins în pântecele ei”, spune crestinortodox.ro.

Cunoscută și sub numele de Vovidenie sau Ovedenie, această zi aduce cu sine tradiții bogate și momente de reflecție asupra credinței și vieții spirituale.

Sărbătoarea Ovideniei s-a suprapus pe ritualurile precreștine deschizătoare de iarnă. Acestea sunt marcate de puterea luminii, a focului, a vederii și a viziunii.

În folclor se îmbină numeroase tradiții, inclusiv cele care susțin că în noaptea respectivă comorile ascunse ard cu flacără albastră, cerurile se deschid, iar fetele văd chipul ursitului.

Tradiții și obiceiuri pe 21 noiembrie

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este marcată nu doar prin aspectele sale liturgice, ci și prin tradiții și obiceiuri populare pline de simbolism.

Se crede că în această zi, cerurile se deschid, oferind credincioșilor o oportunitate specială de a-și adresa rugăciunile pentru împlinirea dorințelor.

În general, mulți credincioși consideră că nu este bine să faci activități grele sau munci fizice intense în această zi, ca semn de respect și reculegere spirituală.

În unele regiuni, tradițiile includ practici precum mersul fetelor la fântână cu o lumânare albă pentru a-și vedea ursitul în luciul apei sau oferirea de pomană cu pește, fructe și dulciuri.

De asemenea, sărbătoarea este însoțită și de o serie de obiceiuri locale. În multe comunități, bucatele, în special peștele, sunt aduse la biserică pentru a fi sfințite, iar pachete de mâncare sunt oferite nevoiașilor.

Copiii încep pregătirile pentru Anul Nou, punând crengi de măr în apă pentru a înmuguri și înflori, simbolizând reînnoirea și speranța.

În unele zone, se menține încă tradiția de a unge cu usturoi tocurile ușilor și a ramele ferestrelor, un obicei străvechi menit să protejeze casa de spiritele rele.