Ca societate privata, interesul nostru este acela de a gestiona cat mai bine portofoliul aflat in administrare in asa fel incat sa obtinem profit pentru actionarii societatii, in timp ce principalul obiectiv al FPS ca institutie publica ar trebui sa fie transferul de proprietate catre sectorul privat, si nu acela de a scoate cat mai mult din vanzarea unei actiuni. In opinia noastra, prevederile Ordonantei nr. 32/ 1998 dezavantajeaza atat SIF-urile, cat si actionarii independenti. Ea ignora calitatea unei societati comerciale, de subiect de drept privat, ale carui bunuri sunt in proprietatea privata a societatii (chiar daca aceasta contine si capital de stat). Prevederea din ordonanta conform careia sumele rezultate din vanzarea de active se distribuie in proportie de 80% bugetului de stat si 20% Fondului pentru dezvoltarea turismului nu reprezinta altceva decat o nationalizare, dupa cum forma de leasing imobiliar propusa ca modalitate de privatizare ulterioara nu este altceva decat o vanzare in rate, mascata. Divizarea asimetrica propusa de SIF Transilvania incearca sa rezolve aceste neajunsuri. Ea consta, in esenta, in separarea activelor unei societati turistice dupa criteriul formei de proprietate (de stat, respectiv privata). In ceea ce-i priveste pe cuponarii independenti, noi propunem consultarea acestora prin mass-media si oferirea posibilitatii de a opta pentru una dintre cele doua forme de proprietate rezultate in urma divizarii asimetrice. Avantajele formei propuse de noi rezida, in esenta, in libertatea fiecarei societati rezultate in urma divizarii de a alege singura forma de privatizare dorita. Daca societatea rezultata va fi cu capital de stat, FPS va putea opta pentru privatizarea ei prin leasing imobiliar sau vanzare de actiuni, fara ca interesul SIF Transilvania sa fie afectat in vreun fel. In acelasi timp, prin separarea capitalului privat de cel apartinand statului se realizeaza deja o prima etapa a privatizarii societatilor din turism.    

Un hotel, un stapan
Nu se mai poate aborda globalist privatizarea in turism. Incercam sa reparam acum o greseala comisa in 1992, cand s-au tratat statiunile turistice ca pe niste combinate siderurgice. Ani de zile a durat crearea cadrului legislativ ambiguu. Asa s-a ajuns la o situatie de blocaj in turism. Este prima oara cand se accepta divizarea. Nu toate societatile de turism se preteaza la asa ceva, insa pe cele care se preteaza vom incerca sa privatizam hotel cu hotel. Este adevarat ca inaintam mult mai incet decat am anticipat. Structurile tehniciste din FPS agreeaza o alta varianta de divizare, care expediaza privatizarea in aceiasi termeni neclari in care era. Toate tergiversarile duc la deteriorarea bazei materiale, aflate oricum intr-o stare precara. Avertismentul ca daca pana in 2000 nu reusim privatizarea ne vom plasa intr-o situatie critica e serios.
ANT sustine ideea privatizarii asimetrice a societatilor din turism. Activele cu probleme, adica cele care fac obiectul unor litigii judecatoresti sau nu au clarificata situatia patrimoniului, vor fi incluse intr-o societate care sa fie administrata de FPS, pentru ca se banuieste ca acesta este cel mai interesat organism in privatizare din Romania. Modalitatea de divizare simetrica propusa de FPS este nerealista si ar expedia proprietatea bazelor turistice si privatizarea in aceeasi neclaritate de pana acum.    

Locatia de gestiune a ruinat hotelurile
Ordonanta nr. 32 ofera facilitati excesive exact celor care au degradat turismul, respectiv persoanelor care detin hoteluri in baza contractelor de locatie de gestiune – declara presedintele FPS in noiembrie 1998. Raspunsul lui Sorin Frunzaverde a venit prompt: „Deteriorarea bazei turistice are ca principal vinovat FPS, care nu a urmarit modul cum se respecta contractele de locatie de gestiune. Mai bine de o luna de zile dupa aparitia ordonantei si a normelor de aplicare, razboiul declaratiilor dintre FPS si Ministerul Turismului a tinut capul de afis al ziarelor. Din perspectiva FPS miza era data de pierderea controlului asupra societatilor din turism, daca privatizarea urma sa fie facuta de catre Ministerul Turismului. Iritat si intrigat de aceasta perspectiva, Radu Sarbu a recurs la ultima carte. ” Decizia privind privatizarea este ilegala pentru ca apartine unor institutii care urmeaza sa dispara in urma restructurarii Guvernului (Ministerul Turismului si Ministerului Privatizarii)”, declara acesta. A fost insa cantecul de lebada al FPS, ordonanta intrand la scurt timp in dezbaterea Parlamentului. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Revenindu-si din corzi, FPS speculeaza ambiguitatea ordonantei si propune ca operatie premergatoare privatizarii, divizarea simetrica; aceasta vizeaza in esenta pastrarea structurii actionariatului de la societatea supusa divizarii la fiecare dintre societatile mici rezultate in urma acestui proces. Cu alte cuvinte, pastrarea privilegiilor initiale sau „la vremuri noi, tot noi”.

Razboiul mediatic se muta acum in cu totul alt plan, acela dintre principalii actionari din turism – FPS versus SIF Transilvania. Sagetile sunt necrutatoare: „Sarcina principala a FPS este privatizarea cu o viteza cat se poate de mare, in timp ce pentru SIF-uri timpul se scurge in alte dimensiuni. Pentru acestea, eficienta, jocurile financiare sunt mai importante decat aspectele strategice”, declara Alin Giurgiu , director general al FPS. De partea cealalta, declaratiile vizeaza lipsa de preocupare a adversarului de a-si asuma rolul pentru care a fost creat – transferul proprietatii de stat catre forme private. In ce forma (simetrica sau asimetrica) isi vor imparti cele doua tabere activele din societatile turistice este greu de prevazut la aceasta ora. Prima runda de negocieri nu s-a soldat cu vreun rezultat concret.
Urmeaza runda a doua.