Cu toate acestea, după reunificare, Germania a rămas extraziată în fața Rusiei, parafând acorduri bilaterale extrem de profitabile cu Moscova, ignorând țări precum Estonia, Letonia, Lituania și Polonia și fără să învețe ce trebuie din lecțiile istoriei, este concluzia unui editorial semnat de Edward Lucas pe site-ul Foreing Policy.

Înainte de reunificare, Germania a stat sub semnul „Gorby-maniei”, pasiunea vest-germanilor față de ultimul lider al URSS, Mihail Gorbaciov. Apoi, reunificată, Germania a rămas extaziată în fața Rusiei, ignorând țările care au făcut parte din Uniunea Sovietică.

În loc să acorde prioritate securității și bunăstării unor țări precum Estonia, Letonia, Lituania și Poloniei, pe care pactul din 1939 dintre liderul nazist Adolf Hitler și dictatorul sovietic Iosif Stalin le-a transformat în câmpuri ale crimei, politicienii germani s-au lăsat ghidați de lăcomie și de o politică iresponsabilă. Germania cu greu a decis să permită ca noile democrații estice să facă parte din Uniunea Europeană și din NATO.

Între timp, a încheiat acorduri bilaterale extrem de profitabile cu Moscova, în special pentru cele două conducte de gaze Nord Stream peste Marea Baltică.

Avertismente ignorate sau persiflate

Ori de câte ori încercam în articolele din presă sau în prelegerile mele să îi avertizez pe nemți cu privire la pericolul prezentat de imperialismul rus, aproape complet resuscitat, eram luat peste picior.

Îmi amintesc și acum răspunsul paternalist pe care l-am primit in 2010 de la Executivul german, când am încercat să-mi avertizez interlocutorii despre pericolul tacticilor de război hibrid ale Rusiei – cocktailul de dezinformare, constrângerea economică, subversiunea, spionajul și amenințările pe care Rusia le folosea împotriva vecinilor săi. „Doar nu credeți că Rusia va face astfel de operațiuni împotriva Germaniei?”,  întrebau, neîncrezătoare, gazdele germane. ”Ba da”, le răspundeam fără să clipesc.

Abordarea naivă a Berlinului a permis spionilor, escrocilor și criminalilor ruși să scape, furând secrete, asasinând critici ai regimului de la Moscova și construind bastioane de influență în Germania. Vestea că un ofițer din Bundesnachrichtendienst, serviciul german de informații externe, a fost arestat pentru spionaj în favoarea Rusiei nu a fost o surpriză.

Modul de evitare a conflictului a fost stimularea comerțului și a investițiilor

Evenimentele istorice, geografice și geopolitice sunt bine legate între ele. Meritul pentru sfârșitul Războiului Rece, au crezut germanii, se datora propriei Ostpolitik, „politicii estice”, din anii  70 și ’80, care s-a concentrat pe apropierea și consolidarea încrederii în blocul sovietic. Mai mult,  au crezut că URSS a dat semnalul unificării Germaniei și și-a retras armata din fosta Germanie de Est.

Recunoștința, nu scepticismul, a fost răspunsul potrivit. Cheltuielile militare au ajuns la doar 1% din PIB până în 2005. În lumea modernă, politicienii nemți au clamat că problemele ar trebui rezolvate prin dialog, nu prin confruntare anacronică.

Modul de evitare a conflictului a fost stimularea comerțului și a investițiilor. Rusia nu și-ar ataca niciodată clienții. Dar acum se poate vedea că Germania se luptă să se desprindă de dependența de energie de Rusia și își face din ce în ce mai multe îngrijorări cu privire la dependența sa de China. În ultimii ani, un climat vizibil de anti-americanism a cuprins Germania. Da, regimul Putin are defectele lui, dar cum rămâne cu Statele Unite, cu războaiele lor din Irak și Afganistan și cu spionarea occidentalilor?

Mulți nemți îl privesc pe Edward Snowden, avertizorul de integritate şi subcontractor al NSA, care a transmis presei zeci de mii de documente, dovedind amploarea supravegherii electronice efectuate de Washington atât pe plan intern, cât şi în străinătate, ca pe un erou.

Nemții se simt și azi vinovați pentru crimele din perioada nazistă, dar nu realizează că Al Doilea Război Mondial a adus mult mai multe morți și distrugeri în Ucraina, decât în ​​teritoriile de azi ale Federației Ruse. Ignoranța lor în ceea ce privește istoria îi împiedică să aplice lecțiile trecutului altor crime și pericole.

Chiar și azi, când regimul președintelui rus Vladimir Putin bifează cu ușurință căsuțele definiției fascismului, majoritatea nemților rămân blocați în unicitatea propriei istorii. Invizibilitatea Ucrainei în memoria istoriei germane explică indignarea față de soarta ei.