Gabriela Firea a declarat astăzi că a discutat recent cu comisarul pentru politică regională al Comisiei Europene, Corina Creţu, despre posibilitatea ca primăria să acceseze fonduri europene pentru ca Bucureştiul să devină port la Dunăre, informează EvZ.ro.

Proiectul readus în discuţie de Gabriela Firea a apărut prima dată la jumătatea secolului XIX şi a fost început de Nicolae Ceauşescu. 

“Tot la Bruxelles, tot cu Corina Creţu, care se va afla săptămâna viitoare la Bucureşti, am înaintat o propunere pe care cred că ar trebui să o susţină cât mai mulţi bucureşteni şi anume proiectul Bucureştiul– port la Dunăre. Este un proiect extrem de important şi de ambiţios, care va însemna dezvoltare pentru Capitala României. Doamna Corina Creţu a fost extrem de pozitivă la aflarea acestei iniţiative, ca împreună cu UE să finalizăm acest proiect care a fost început acum ceva ani, dar lucrarea a fost degradată, nu a fost bine conservată şi e nevoie de finanţare în continuare. Cred că e un proiect care va aşeza Capitala în rândul porturilor importante şi capitalelor comerciale serioase din Europa”, a declarat primarul Gabriela Firea, la finalul unei conferinţe organizate de revista Finanţe şi Afaceri, la care a fost prezentă ca invitat. 

O istorie făcută din vorbe

Proiectul transformării Bucureştiului în port la Dunăre, reluat acum de Gabriela Firea, a fost început de Nicolae Ceauşescu, dar construcţia portului din Bucureşti, un gigant din beton terminat în proporţie de 85 la sută, s-a împotmolit în 1990. 

Pe parcurs, a fost readus în discuţie de mai mulţi miniştri ai Transporturilor, fie că vorbim de Ludovic Orban sau Relu Fenechiu. În timpul mandatului lui Orban se vorbea de o investiţie de jumătate de milliard de euro, pentru lucrări care s-ar finaliza în maximum trei ani, la Fenechiu valoarea ajunsese la 1,7 miliarde lei, bani care ar fi putut fi puşi la bătaie de Comisia Europeană. 

În anii ’80, din postura de director al Consiliului Naţional al Apelor, fostul preşedinte al României Ion Iliescu a dat aviz negativ proiectului, spunând că nu există raţiune economică pentru un asemenea canal, deoarece camionul şi trenul sunt cu mult mai practice. 

El a dat exemplul canalului Bega, construit pe vremea împărătesei Maria Teresa la Timişoara, pentru fabrica de zahăr. Canalul nu a mai fost folosit pentru transport după apariţia camionului, pentru că vehiculul era mult mai practic decât navele.