Spaţiile industriale şi halele au ajuns active foarte vânate de cei care dispun de lichidităţi datorită preţurilor mici la care acestea sunt valorificate în acest moment.

Pentru cei care „stau pe cash“, aşa cum sunt numiţi în limbajul de business cei care dispun de lichidităţi, criza a adus oportunităţi de achiziţii, dar pentru timişorenii Marius şi Emil Cristescu vânătoarea de active neperformante a fost principala modalitate de a-şi clădi afacerile. Acum, mai mult decât oricând, vânătorii de active au de ce să fie mulţumiţi, iar fraţii Cristescu au şi achiziţionat deja câteva pe care au plătit cinci milioane de euro şi au pregătite alte 15 milioane pen­tru astfel de investiţii. „Este vorba, în principal, de terenuri şi active din jurul Faur SA şi a fabricilor pe care le avem în Timişoara“, explică Marius Cristescu pe ce s-au cheltuit cele cinci milioane. Achiziţiile au vizat în principal extinderea actualelor proprietăţi cu terenuri care le ofereau acces mai bun la infrastructură, „dar şi pentru că sunt o oportunitate prin preţul foarte bun pe care l-am obţinut“. Marius Cristescu este de părere că momentul actual este propice pentru achiziţii de active neperformante deoarece „preţurile sunt deja foarte competitive. Am cumpărat teren în zona Faur cu 100 de euro pe metru pătrat, ceea ce pentru un teren în Bucureşti e deja un preţ foarte bun“. Omul de afaceri timişorean mai exemplifică şi cu faptul că un teren cu hale deja construite a ajuns la 300 de euro metrul pătrat.

Atunci cînd vânezi active se mai întâmplă să dai şi peste câte o afacere viabilă, care, cu câteva milioane investite, are şanse să ajungă profitabilă şi vândută peste câţiva ani cu de câteva ori preţul plătit. În cazul fraţilor Cristescu un asemenea caz a fost fabrica Upsom Ocna Mureş, vândută în 2006 cu 19 milioane de dolari, după ce a fost achiziţionată cu 800.000 de dolari, în 2001, şi în care au mai investit până la cinci milioane de dolari.

Mai multe şi mai ieftine

168-33692-18_money_29.jpgDe data aceasta însă, spune Marius Cri­stescu, nu îi interesează un business nou, ci doar active, pentru a le valorifica sau a-şi extinde actualele afaceri. „De la începutul crizei, valoarea chiriilor la hale industriale a scăzut cu doar 0,5 euro pe metru pătrat“, spune Cristescu. Acesta apreciază că, în prima parte a acestui an, cifra de afaceri a grupului Bega a scăzut cu 15%. Anul trecut, afacerile grupului Bega s-au cifrat la 200 de milioane de euro. „Valoarea activelor pe care le deţinem nu a scăzut foarte mult, pentru că nu le mai evaluăm ca active, ci ca business“, explică acesta. Omul de afaceri subliniază, însă, că în acest moment priorităţile Bega Grup sunt extinderea activităţii la Faur şi modernizarea hotelului Timişoara.

Mariana Popa, partener al societăţii de practicieni în insolvenţă Rovigo, spune că, într-adevăr, în această perioadă, activitatea vânătorilor de active a înregistrat o creştere. „Din cazurile de in­solvenţă pe care le-am instrumentat noi de la începutul anului, doar într-unul singur e implicat cineva care vrea să resusciteze activitatea companiei. Majoritatea sunt interesaţi de valoarea în sine a activelor“, adaugă Mariana Popa. „Noi încercăm să atragem atenţia băncilor că deja preţul pe active a ajuns mai mic decât creditele“.

Potrivit datelor Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), la sfârşitul lunii mai 2009, numărul firmelor intrate sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei era de 9.687, în creştere cu 60,35% faţă de perioada similară din 2008. Arin Stănescu, preşedintele UNPIR, se aşteaptă ca în 2009 numărul de dosare noi de insolvenţă să depăşească 20.000.

Preţurile activelor au ajuns deja foarte competitive. Mai avem 15 milioane de euro pentru achiziţii
Marius Cristescu, acţionar Bega Grup

300 de euro pe metrul pătrat construit au plătit fraţii Cristescu pe un teren cu hale industriale, în timp ce preţul terenurilor în zona Faur a ajuns la 100 euro/mp