Florin Cîțu: România s-a întors la taxare, iar rezultatele arată un experiment eșuat
Fostul premier și ministru de Finanțe, Florin Cîțu, publică o analiză critică asupra direcției economice a României din perioada 2022–2025, pe care o descrie ca pe o „întoarcere la 180 de grade” față de abordarea liberală promovată în anii 2020–2021.
Dacă în perioada mandatului său accentul era pus pe reducerea deficitului prin controlul cheltuielilor și pe stimularea mediului privat prin predictibilitate fiscală, din 2022 strategia s-a inversat radical: „cinci runde de creșteri de taxe” și promisiunea – „cel mult marginală” – a reducerii statului.
Cîțu își fundamentează critica pe un principiu atribuit lui Milton Friedman: politicile trebuie evaluate prin efectele lor, nu prin intențiile declarate. „Dacă luăm în serios acest principiu, nu contează discursurile, ci indicatorii concreți care arată dacă România e mai solidă sau mai fragilă după patru ani de ajustări fiscale”, scrie fostul premier.
Ce ar trebui urmărit
Pentru a măsura eficiența actualei politici fiscale, Cîțu propune un set de 11 repere clare:
- Deficit bugetar – a scăzut vizibil și sustenabil sau rămâne în jurul valorii de 7–8% din PIB?
- Datoria publică – s-a stabilizat sau a continuat să urce spre pragul de 60% din PIB și mai sus?
- Deficitul de cont curent – indică o economie reechilibrată sau o dependență crescută de finanțare externă?
- Cheltuielile publice – s-a redus efectiv dimensiunea statului în economie?
- Venituri fiscale – au crescut printr-o bază economică sănătoasă și o colectare mai bună, sau doar prin presiune fiscală care sufocă investițiile și stimulează evaziunea?
- Creșterea economică – s-a accelerat sau a stagnat după valurile de ajustări?
- Investițiile private și ISD – capitalul a venit sau a fugit?
- Costul de finanțare – dobânzile la titlurile de stat au scăzut, semn al credibilității, sau au crescut, semn al riscului perceput?
- Ratingul de țară – s-a îmbunătățit sau a rămas cu „outlook negativ”?
- Inflația – s-a redus ca urmare a consolidării fiscale sau a rămas alimentată de politicile guvernamentale?
- Libertatea economică și dereglementarea – scorurile internaționale și realitatea cotidiană indică un stat mai suplu sau unul mai intervenționist?
Analiza concluzionează tranșant: dacă după patru ani de ajustări și cinci runde de taxe deficitul bugetar rămâne ridicat, datoria publică continuă să crească, investițiile se retrag, iar libertatea economică se reduce, atunci „experimentul a eșuat”.
„Milton Friedman avea dreptate. Iar politicienii pot ignora realitatea economică pentru o vreme. Dar realitatea nu îi va ignora la nesfârșit”, avertizează Florin Cîțu.
Postarea integrală a lui Florin Cîțu
„De la liberalism la taxare: patru ani de întoarcere economică
Cinci runde de creșteri de taxe și promisiunea reducerii statului. Rezultatele, nu intențiile, sunt cele care contează.
Actuala politică economică a României, promovată de cele patru guverne care s-au succedat în perioada 2022–2025, marchează o întoarcere la 180 de grade față de abordarea liberală din 2020–2021. Dacă atunci accentul era pus pe reducerea deficitului prin controlul cheltuielilor și pe stimularea economiei prin predictibilitate fiscală, din 2022 strategia s-a schimbat radical: creșteri de taxe și promisiunea – cel mult marginală – a reducerii statului. În acești patru ani au avut loc cinci runde succesive de majorări de taxe, toate justificate prin același argument: deficitul va scădea, datoria se va stabiliza, iar statul va deveni mai suplu.
Întrebarea esențială este simplă: cum știm dacă acest experiment a funcționat?
Milton Friedman avertiza limpede: „Una dintre cele mai mari greșeli este să judeci politicile și programele după intenții, nu după rezultate.” Dacă luăm în serios acest principiu, nu contează discursurile, ci indicatorii concreți care arată dacă România e mai solidă sau mai fragilă după patru ani de ajustări fiscale.
Ce trebuie să urmărim
1. Deficit bugetar – a scăzut vizibil și sustenabil sau rămâne în jur de 7–8% din PIB?
2. Datoria publică – s-a stabilizat sau a continuat să crească spre 60% din PIB și mai sus?
3. Deficitul de cont curent – s-a redus, semn că economia se reechilibrează, sau rămâne ridicat, indicând dependență de finanțare externă?
4. Cheltuieli publice – s-a redus efectiv dimensiunea statului în economie?
5. Venituri fiscale – au crescut printr-o bază economică mai sănătoasă și o colectare mai bună, sau doar prin presiune fiscală care descurajează investițiile și crește evaziunea fiscală?
6. Creștere economică – dacă măsurile au funcționat, ar trebui să vedem accelerare, nu stagnare.
7. Investiții private și ISD – un test al încrederii: capitalul vine sau fuge?
8. Costul de finanțare – dobânzile la titlurile de stat scad (semn de credibilitate) sau cresc (semn de risc)?
9. Ratingul de țară – se îmbunătățește sau rămâne cu „outlook negativ”?
10. Inflația – scade în urma consolidării sau rămâne alimentată de politicile fiscale?
11. Libertatea economică și dereglementarea – scorurile internaționale și realitatea de zi cu zi arată un stat mai suplu sau unul mai intervenționist?
De ce contează
Lista nu e complicată și nici nu lasă loc de interpretări. Dacă după patru ani de ajustări și cinci runde de taxe mai mari deficitul e tot mare, datoria crește, investițiile fug, iar libertatea economică scade, atunci răspunsul e simplu: experimentul a eșuat.
Milton Friedman avea dreptate. Iar politicienii pot ignora realitatea economică pentru o vreme. Dar realitatea nu îi va ignora la nesfârșit.”, a scris Florin Cîțu pe Facebook.
