Teatru de incercari militare, Kosovo devine acum vaca de muls pentru afaceristii lumii. Nu si pentru cei romani, mult prea mici sa concureze cu miliardarii in dolari. Sansele romanilor de a prinde macar plevusca in Kosovo descresc si cu sprijin diplomatic. Mentinerea embargoului si lipsa unui Acord de Liber-Schimb cu un stat-pivot, Macedonia, fac ca investitiile romanesti in Kosovo sa ramana doar deziderate. Romania, avantajata de pozitia geografica, are caile inchise. In tot acest timp, blocarea Dunarii, prin mentinerea embargoului, conduce la pierderi de milioane de dolari, cu fiecare luna scursa. Pana acum, valoarea pagubelor se ridica la circa 800 milioane USD, conform estimarilor oficiale. Numai pe relatia Dunarii s-au pierdut circa 100 milioane USD, ceea ce a starnit vii proteste din partea armatorilor. In tot acest timp, castigurile dinspre partea recostructiei in Kosovo sunt iluzorii.
Licitatiile nu sunt
de nasul romanilor
„Firmele romanesti nu au cum sa castige licitatiile. Pot fi cel mult subfurnizori”, recunoaste Mihai Berinde, secretar de stat in Ministerul Industriei si Comertului (MIC). Cei 137 milioane USD, bugetul pentru primele doua etape ale programului de reconstructie a zonei Kosovo, nu vor intra in buzunarul romanilor. Ei pot spera cel mult ca vor putea furniza mana de lucru. Greu competitive sub raportul calitatii, produsele ar putea fi vandute doar la pret de dumping. Tocmai de aceea miza pe Macedonia este mare. Statul macedonean are granitele libere in comertul cu celelalte surate din fosta Iugoslavie federativa. Pentru Romania, ar fi un avantaj imens. Nu e vorba de un simplu tranzit al marfurilor, intrucat acesta ar implica un schimb comercial intre Romania si tara de destinatie, ci de o preluare a produselor romanesti de catre firmele macedonene. In baza Acordurilor de Liber-Schimb pe care Macedonia le are incheiate cu Slovenia, Croatia, Bosnia, Hertegovina, Iugoslavia, marfurile ar putea circula liber catre aceste zone. Cu o conditie insa: marfurile sa fie prelucrate sau finisate de firmele macedonene. In felul acesta, ar avea certificat de provenienta din Macedonia, si nu romanesc.
Mai exista o varianta: asocierea unei firme romanesti cu o firma macedoneana, astfel incat a doua sa detina pozitia majoritara. Intr-adevar, ar fi mai putin avantajos, dar practic. Mai ales ca principalele marfuri cu posibila trecere in Kosovo sunt materialele de constructii – ciment, fier-beton, cuie – care nu necesita prelucrare.
Doar prin aceste gaselnite firmele romanesti ar putea lua piata unor competitori importanti, nevoiti sa cheltuiasca mai mult cu transportul. Acordul de Liber-Schimb nu este insa posibil. Desi Macedonia a facut inca din 1997 demersuri pentru incheierea acordului, oficialitatile de la Bucuresti isi mentin si acum refuzul. Motivul invocat: Macedonia nu este membra a OMC (Organizatia Mondiala a Comertului), deci nu intra sub incidenta prevederilor internationale in materie. „In cazul incalcarii Acordului, nu ar exista cai de atac”, sustine Mihai Berinde, secretar de stat in Ministerul Industriei si Comertului.
Consecintele se resimt in plan economic. „Cumparatorii macedoneni se vor orienta spre alti producatori”, atentioneaza Zasov Blagoj, ambasadorul macedonean la Bucuresti. Conform estimarilor GARB (Grupul de Actiune pentru Reconstructie Balcanica), ce reuneste circa 80 de oameni de afaceri romani, se vor pierde astfel contracte in valoare de peste 50 milioane USD.
Macedonia are
o pozitie-cheie
La ora actuala, Macedonia este singurul drum pe unde se pot livra marfurile in Kosovo. Iugoslavia este sub embargo, iar accesul dinspre Albania, imposibil din cauza obstacolelor naturale si a insecuritatii din tara. Constiente de pozitia strategica, oficialitatile macedonene exprima cu diplomatie avantajele pe care firmele romanesti le-ar avea nu doar in Kosovo, ci si in celelalte state din fosta republica federativa iugoslava. „Cand spunem ca prin Macedonia se poate transporta marfa ce va fi vanduta in Kosovo, nu ne gandim la o simpla vanzare-cumparare. Acordul de Liber-Schimb trebuie, de fapt, sa creeze conditiile pentru cooperarea in productie prin folosirea materiilor prime din Romania, prin prelucrarea si finisarea lor in Macedonia si plasarea lor in Kosovo si in alte tari din fosta Iugoslavie. Marfurile romanesti ar putea ajunge la consumatorii din tari ce au in total 20 milioane locuitori”, a adaugat oficialul macedonean.
Pusa in practica, politica liberului schimb s-ar plia la fix pe intentiile oamenilor de afaceri romani. „Am putea crea in jurul Iugoslaviei o baterie de depozite cu materiale de constructii”, s-a exprimat plastic Mihai Ionescu, presedintele GARB. Totul ramane insa la nivel de frumoase intentii, cata vreme pretul produsului ramane ridicat. Deocamdata, marfurile romanesti ajung la macedoneni cu preturi foarte mari, pe de o parte, din cauza costurilor de productie si pe de alta, din pricina taxelor vamale. O concluzie se contureaza clar: cata vreme vor exista impuneri pe aceasta relatie, produsele romanesti nu sunt competitive in zona.
„Solutia?… Sa cada Guvernul”, conchide, mai in gluma, mai in serios liderul GARB. Oamenii de afaceri sunt tot mai putin increzatori ca se vor alege cu ceva din tot tam-tamul cu zona Kosovo.
In lipsa mijloacelor directe, se incearca pe calea bunelor relatii. GARB s-a asociat cu oamenii de afaceri eleni, in speranta ca astfel va avea mai multa forta de convingere. De asemenea, in cadrul unui forum organizat la Bucuresti, GARB a invitat peste 100 de businessmeni din diaspora la un dialog cu patronii romani. Fara a le ignora meritul in a cultiva relatii de colaborare, toate aceste eforturi nu schimba insa cu nimic raportul de forte in ceea ce priveste reconstructia Kosovo.
Cat dinspre partea oficialitatilor, acestia se indeletnicesc cu cataloage. Circa 100 firme (majoritatea cu capital de stat) compun oferta sintetizata in trei cataloage, cu care MIC se va prezenta atat la Washington, cat si in alte zone de influenta. Tot dinspre partea MIC, Centrul Roman de Comert Exterior, subordonat ministerului, a elaborat la randul sau un catalog cu circa 50 de firme de constructii. Si acest catalog va fi plimbat pe la institutiile importante din lume, primim asigurari.
Un buletin de informare exista, de asemenea, la Ministerul Afacerilor Externe. In tot acest timp, americanii de la Bucuresti nu au stat nici ei cu mainile in san. Pe langa sustinerile declarative cum ca „SUA sustin implicarea Romaniei in reconstructia Kosovo”, Ambasada Americii a creat si ea o baza de date cu firme romanesti. Banca Mondiala are, de asemenea, un site unde pot fi gasite informatii despre procesul de reconstructie in Kosovo. Oamenii de afaceri au site-ul lor, creat si gazduit de Grupul de Actiune pentru Reconstructie Balcanica.
In vanzarea produsului, promovarea lui are un rol deloc de ignorat. Cu conditia ca produsul sa faca fata, sub raportul pret-calitate, marfurilor concurente. Altfel, firmele romanesti vor astepta mult si bine sa fie bagate in seama de occidentali. Desi startul nu s-a dat inca, devine tot mai clar ca Romania va pierde batalia pentru reconstructia Kosovo.    

Te-ar putea interesa și: