Numărul oamenilor care nu au un adăpost s-a redus decisiv în Finlanda, Țara Celor O Mie de Lacuri fiind practic prima din lume care a pus capăt adevăratei tare sociale care este fenomenul homelles.

În schimb, în celelalte țări europene, diferența dintre bogați și săraci se adâncește, ca urmare a evoluției prețurilor locuințelor, ceea ce a condus la apariția unui număr tot mai mare de persoane fără adăpost.

În România nu există statistici oficiale

Această tendință este confirmată de cifrele Asociației Europene pentru Locuințe și Persoane fără Adăpost (FEANTSA), în raportul de ansamblu privind excluziunea locativă în Europa.

Astfel, în toate țările europene cu excepția Finlandei, numărul persoanelor fără adăpost și costul locuințelor au crescut dramatic.

Iar țările cu cele mai multe persoane fără adăpost sunt Regatul Unit al Marii Britanii – creștere cu 169%, între 2010 și 2016, Irlanda, cu 145% între 2014 și 2017, respectiv Belgia, cu 96% în perioada 2008-2016.

În România nu există statistici și cifre oficiale cu privire la numărul persoanelor fără adăpost. Chestiunea pare a nu fi una din preocupările cele mai arzătoare ale autorităților.

Conform unor estimări făcute de asociațiile neguvernamentale care activează în domeniu, doar în București erau, în 2005, aproximativ 5.000 de persoane fără adăpost. Alte statistici, provenite din aceeași zonă, vorbesc de aproximativ 15.ooo de oameni ai străzii în toată țara, la nivelul anului 2004.

Modelul finlandez

De cealaltă parte, Finlanda a aplicat programul ”Housing First” (Locuință Prima), prin care cei fără o locuință au primit un mic apartament și consiliere fără să fie nevoie să mai îndeplinească alte precondiții.

În urma programului, 4 din 5 oameni care trăiau pe străzi s-au întors la un mod de viață stabil, fiind reintegrați în societate.

Autoritățile finlandeze susțin că ceea cea au cheltuit pentru acest program este mai puțin decât suportarea costurilor sociale ale fenomenului homelles.

O schimbare de viziune

În 2008, puteau fi văzute în Helsinki, capitala țării, cartiere de corturi și cocioabe rificate printre copacii din parcurile orașului. Existau prea puține adăposturi pentru oamenii fără locuințe, fenomen care era trecut cu vederea de autorități.

Fără o adresă stabilă, un homelles nu își poată găsi un loc de muncă nici dacă și-ar dori acest lucru, iar fără un venit constant, nu își poate cumpăra sau închiria o locuință.

Este un cerc vicios, cu atât mai mult cu cât oamenii care trăiesc pe străzi nu pot aplica nici pentru programele de ajutor social. O situație fără ieșire.

Însă, după introducerea programului ”Housing First”, noua politică a guvernului finlandez pentru oamenii fără locuințe a condus la o reducere drastică a numărului acestora.

Locuințe pentru toți

Autoritățile de la Helsinki și-au propus ca țintă a programului ca niciun cetățean să nu mai locuiască pe străzi și fiecare să aibă o casă.

În consecință, Finlanda este, în momentul de față, singura țară din Europa în care fenomenul homeless înregistrează un declin accentuat.

Casele pentru oamenii în nevoie sunt acordate prin intermediul organizațiilor ne-guvernamentale – ONG. ONG-urile se ocupă de construirea de case, cumpărarea de apartamente de pe piața imobiliară sau renovarea de apartamente vechi. În general, oamenilor le sunt oferite apartamente cu o cameră sau două.

În plus, fostele adăposturi publice pentru oamenii fără adăpost au fost transformate în apartamente, pentru a putea oferi o locuință pe termen lung.

Nevoia unei schimbări radicale

”Era clar pentru toată lumea că vechiul sistem nu funcționa și că aveam nevoie de o schimbare radicală”, spune Juha Kaakinen, directoarea unui ONG care se ocupă de acordarea de locuințe pentru oamenii de pe străzi.

În cadrul programului, oamenii fără adăpost devin chiriași în locuințele acordate, prin intermediul unui contract de închiriere.

Asistenții sociali, care au birouri în clădirile rezidențiale destinate foștilor homelles, îi ajută să își rezolve probleme financiare și să aplice pentru indemnizațiile sociale.

ONG-urile primesc împrumuturi cu dobândă redusă de la stat pentru a construi, cumpăra sau renova locuințele. Iar asistenții sociali care se ocupă de persoanele fără adăpost, viitorii chiriași, sunt de asemenea plătiți de către stat.

”A trebuit să plecăm de la alte premise”

În plus, Loteria Finlandeză ajută financiar ONG-urile la cumpărarea de apartamente de pe piața imobiliară. Suplimentar, ONG-urile primesc împrumuturi de la bănci.

Ulterior, organizațiile ne-guvernamentale folosesc banii primiți pentru chirii pentru a-și acoperi cheltuielile și a înapoia creditele primite de la instituțiile financiare.

”Trebuia să scăpăm de adăposturile peste noapte și de hostelurile care acordau cazare pe termen scurt, pe care le-am avut înainte de 2008, pentru a rezolva problema homeless. Ele au o istorie foarte lungă în Finlanda și toată lumea putea să vadă că nu reprezentau o soluție pentru a lua oamenii de pe străzi. A trebuit să plecăm de la alte premise”, arată Juha Kaakinen.

Politică neconvențională

Programul ”Housing First” practic adoptă o politică inversă, în comparație cu sprijinul acordat celor fără adăpost prin politicile convenționale, precizează publicația Kontrast.at.

De cele mai multe ori, persoanele homeless caută rezolvarea problemei lor prin încercarea aproape fără sorți de izbândă de a găsi un loc de muncă, prin care să își rezolve problemele psihologice și diferitele dependențe.

De cealaltă parte, politica adoptată de guvernul finalndez inversează prioritățile: oamenii primesc din start o locuință, fără alte condiții. Asistenții sociali le acordă consultanță pentru toate problemele lor, nu doar financiare.

Într-o asemenea situație de siguranță, este mult mai ușor pentru cei afectați de traiul pe străzi să își rezolve problemele de sănătate fizică și psihică, pentru ca apoi să își găsească un loc de muncă.

Iar rezultatul este de-a dreptul impresionant: 4 din 5 oameni fără locuințe care au beneficiat de programul ”Housing First” au reușit să își rezolve problemele și să își găsească un loc de muncă, prin intermediul căruia să își poată achita chiria pentru locuința pe care au primit-o.

Viziune pragmatică

În ultimii 10 ani, programul ”Housing First” a oferit 4.600 de locuințe în Finlanda. În 2017 se mai aflau încă aproximativ 1.900 de oameni care locuiau pe străzi, dar aceștia putea beneficia de suficiente locuri în adăposturile de urgență, astfel încât măcar nu mai erau nevoiți să doarmă sub cerul liber.

Locuințele pentru oamenii fără adăpost nu sunt ieftine. În ultimii 10 ani, au fost cheltuiți nu mai puțin de 270 milioane de euro pentru construirea, cumpărarea ori renovarea de case, în cadrul programului ”Housing First”.

Cu toate acestea, costul este mult mai mic decât banii pe care ar fi trebuit să îi cheltuiească statul finlandez pentru persoanele homeless, dacă ar fi rămas pe stradă, precizează reprezentanții ONG-urilor care se ocupă de program.

Situațiile de urgență costă foarte mulți bani

Și rezolvarea situațiilor de urgență costă foarte mulți bani, iar scăderea importantă a numărului de oameni fără adăpost a atras după sine, cum era normal, reducerea numărului de situații de urgență.

Sistemele de poliție, de justiție și de sănătate sunt mult mai puțin solicitate să intervină acum, pentru cazuri de atacuri, răniri sau spargeri, ceea ce a redus considerabil cheltuielile publice.

Statul finlandez cheltuie acum cu 15.000 de euro mai puțin pe an, pentru fiecare persoană care a fost luată de pe stradă.

Rezultate pe termen lung

Rezultatele programului în ceea ce privește oamenii fără adăpost sunt pe termen lung, în condițiile în care 4 din 5 foști homelles trăiesc acum în locuințele oferite.

Restul de 20% au preferat să se mute pentru că au dorit să stea cu prietenii sau cu rudele, ori pentru că nu și-au permis să achite chiria.

Dar nici aceștia nu sunt abandonați. Ei pot oricând, dacă doresc, să depună cerere pentru a primi o locuință.

ONG-urile implicate recunosc că nu există rețetă pentru succes. În special cazurile în care sunt implicate femei fără adăpost sunt mai greu de rezolvat, pentru că ele tind mai mult decât bărbații să mascheze, să ascundă situația dificilă în care se află.

Numărul femeilor care aleg să trăiască pe străzi este mai mic decât al bărbaților. Chiar dacă nu au o locuință, ele preferă mai degrabă să stea la rude sau la cunoștințe.