54 de societati comerciale si aproximativ 70.000 de oameni formeaza, in momentul de fata, industria de aparare. 30 dintre ele sunt in portofoliul FPS, 13 tin de Ministerul Industriei si Comertului (MIC), 10 de Ministerul Apararii Nationale (MApN) si una de Ministerul de Interne. Prin Legea nr. 78 din 1995, angajatii beneficiau de subventii de la stat pentru a incasa salariul atunci cand din lipsa comenzilor erau in somaj tehnic. Mai exact, fabricile puteau tine oamenii acasa 180 de zile lucratoare pe an, 75% din ajutoarele primite de ei fiind acordate de stat din fondul de somaj. Suma cheltuita in sase ani pentru protectia sociala a lucratorilor din industria de aparare se ridica la 500 de milioane de dolari.
43.000 de salariati sunt
in somaj tehnic
Lista societatilor care se bucurau de acest tip de finantare era stabilita anual prin hotarare de guvern. Cu toate ca pentru anul 2000 hotararea trebuia emisa in decembrie 1999, acest lucru nu se intamplase inca saptamana trecuta. Asa ca angajatii din industria de aparare, care nu si-au mai primit salariile din decembrie, au iesit in strada, cerand nu bani, ci comenzi. Reprezentantii sindicatelor sustin ca 43.000 de salariati se afla acum in somaj tehnic.
Pe fondul unui buget care intarzie sa apara, nici MIC, nici MApN nu au avut capacitatea de a decide ce fabrica va primi bani si pentru cati oameni.
Intr-un comunicat primit de la Biroul de presa al MIC se arata ca oricare dintre institutiile mentionate mai sus poate emite hotararea cu pricina. Mai clar, intrucat Legea nr. 78/ 1995 prevede infiintarea unei Comisii de Coordonare a Productiei de Aparare si comisia este condusa de un reprezentant al MapN, acesta trebuia sa initieze actul care ar fi calmat spiritele. La randul sau, dl general Dan Zaharia, presedintele Comisiei, este de parere ca actul normativ putea fi dat de MIC, asa cum s-a intamplat in anii trecuti.
Deocamdata, Guvernul a luat o singura decizie: sa reduca atat perioada de acordare a ajutorului banesc de la 180 la 85 de zile, cat si numarul de salariati care il vor primi, de la 43.000 la 28.000. Tot sindicatele sustin ca unul dintre motivele pentru care lista nu a fost aprobata este ca MIC si MApN au puncte de vedere diferite. Primul pretinde ca intreprinderile privatizate nu ar trebui sa figureze in nomenclatorul respectiv, cel din urma sustinand ca este vorba de firme de importanta strategica si trebuie ajutate.
Dar, in ceea ce priveste ajutorul din partea statului, sindicalistii afirma ca au nevoie de comenzi de la stat – adica de la MApN – si nu de bani, acuzand ministerul ca prefera sa lucreze cu firmele straine. Pe principiul ca „atunci cand esti sarac nu-ti poti permite sa cumperi lucruri ieftine”, MApN recunoaste ca produsele realizate in colaborare cu firmele straine au costuri mai mici si o calitate superioara celor romanesti. In plus, integrarea in NATO era imposibila fara colaborarea cu firmele straine. Pe de alta parte, bugetul pe anul acesta va fi de aproximativ 800 milioane dolari si doar 10% din fonduri vor fi utilizate pentru inzestrarea armatei. Cu alte cuvinte, MApN isi va permite sa dea comenzi in valoare de 80 milioane de dolari.
Pentru a pune lucrurile in miscare, industria de aparare are nevoie urgent de o redimensionare, de investitii si de retehnologizare. Trei lucruri extrem de greu de realizat, pentru ca primul presupune concedieri colective, iar celelalte doua, foarte multi bani. De exemplu, o linie noua de reparatii pentru avioane costa aproximativ 11 milioane de dolari, iar o licenta pentru un nou tip de elicopter atinge exorbitanta suma de 400 milioane de dolari.
Solutii pentru iesirea din impas sunt: reorientarea partiala catre productia civila, privatizarea si trecerea tuturor societatilor sub umbrela unei singure institutii, MApN. Privatizarile facute pana acum sunt insa putine. „14 contracte de privatizare a societatilor din Aparare au fost semnate pana acum. Pentru doua dintre ele (Aerostar si Aerofina), FPS trebuie sa incaseze banii”, spune Dan Predoiu, directorul Departamentului urmarire vanzari si agenti. Pentru inca una, IAR Ghimbav Brasov, au inceput negocierile cu firma Eurocopter. La toate insa statul isi pastreaza actiunea nominativa de control.    

Una dintre cele mai importante societati din industria aeronautica romana s-a privatizat. Fara mare valva, fara licitatii spectaculoase, Aerostar Bacau si-a schimbat proprietarul.

In februarie 2000, Aerostar a trecut de la FPS la IAROM, firma ce se ocupa cu acordarea de consultanta si studii de strategie in industria aeronautica, pentru suma de 55 de miliarde lei. Pachetul de 70% din actiuni apartine acum consortiului IAROM – PAS. In spatele acestei privatizari sta Mihai Toncea, patronul IAROM, nume de notorietate in industria aeronautica.
Printre conditiile impuse de FPS firmei IAROM sunt si pastrarea profilului de activitate timp de cinci ani, imposibilitatea de a dizolva societatea timp de zece ani si de a face concedieri colective timp de trei ani. IAROM mai este obligata sa investeasca 1,2 milioane USD, intr-un interval de trei ani, si sa majoreze capitalul social cu 4,6 miliarde lei.
Mult mediatizata societate din Bacau este singura capabila din Romania sa repare si sa modernizeze avioane militare. Pana la inceputul acestui an, la Aerostar lucrurile erau vazute in roz, multumita programului de modernizare a avioanelor MIG 21, program la care a lucrat impreuna cu compania israeliana Elbit System.
O data cu inceputul acestui an au aparut si durerile de cap. Programul de modernizare a avioanelor MIG 21 este aproape finalizat, Aerostar mai avand de modernizat doar 10 avioane. Cum un alt program de acest fel pentru MIG 29 nu a fost aprobat de Ministerul Apararii Nationale (MApN), iar suma de 90 miliarde lei datorata de Aparare pentru diferite contracte realizate de Aerostar in ultimii ani intarzie sa apara, societatea din Bacau s-a trezit intr-o ceata prin care nici FPS nu mai vede.
Intuind colapsul, FPS decide brusc ca Aerostar trebuie privatizata si organizeaza in octombrie 1999 o licitatie publica, la care isi anunta participarea firme de renume international in industria aeronautica. Companiile DASA, Lockheed Martin, Thomson si Elbit System au disparut la fel de repede precum si-au anuntat intentia de cumparare a Aerostarului. „Problema este ca statul vinde doar atunci cand societatile sunt in pragul colapsului; pe de alta parte, este bine stiut ca strainii vin sa ia nu si sa aduca bani”, ne declara Mihai Toncea. Asa se face ca licitatia organizata de FPS si anuntata cu mare pompa se dovedeste o cacealma, FPS ramanand in continuare cu pachetul de 70% in brate si pentru anul 2000.
Toncea va pilota
Aerostar Bacau
Deoarece datoria de la armata nu a fost achitata din cauza intarzierii aprobarii bugetului pe 2000, societatea bacauana a ajuns la un pas de moarte. „Cum societatea functioneaza pe contracte bugetare, iar bugetul nu a fost aprobat, pentru acest an nu exista contracte, iar primul trimestru este compromis complet”, spune Ion Bujor, lider de sindicat Avias.
Suparati pe faptul ca statul nu mai vroia sa acorde subventiile prevazute de Legea nr. 78/1995, cei 4.000 de angajati ai societatii s-au decis sa iasa in strada in prima zi a lunii martie. Nesiguranta instaurata la Aerostar din cauza nehotararii FPS, lipsa de comenzi si intarzierea platii salariilor au influentat decizia de privatizare.
In acest context, apare IAROM, firma lui Mihai Toncea (care are 27%) si a Grupului Industriei Aeronautice Romane (GIAR), care profitand de momentul favorabil cumpara impreuna cu PAS pachetul de actiuni detinut de FPS.
Interesant este ca actionarul principal la GIAR, fondat in 1998, este tot Mihai Toncea, care detine 45%. Alaturi de el, erau Serban Teodorescu, consilier in Ministerul Industriei si Comertului, cu 4% (actiuni pe care le-a cedat intre timp), si Dan Gozia, cu 45%, care in prezent este directorul Departamentului de coordonare si control din FPS. r
Nu a trecut multa vreme pana ca lumea sa observe ciudata asociere dintre Toncea si directorul din FPS. Ingrijorat de acest fapt, Dan Gozia a decis sa se retraga, anul trecut, din IAROM, cesionand actiunile soacrei lui Mihai Toncea, dna Iustina Olaru. r
Profitand de graba FPS de a vinde, Toncea face o adevarata inginerie financiara. Pentru a deveni patron la Aerostar, Toncea a trebuit sa imprumute de la banci suma de cinci miliarde lei pentru a acoperi garantia ceruta de FPS. Mai mult, FPS i-a permis lui Toncea sa plateasca in trei rate esalonate pe trei ani, suma ceruta pentru pachetul majoritar. Prima transa, de 11 miliarde, ar trebui achitata complet pana in luna aprilie. Intentia patronului IAROM este de a face cate un credit la banci atunci cand va fi nevoie sa achite o rata.r
Intervalul de timp acordat de FPS i-a permis lui Toncea sa astepte detasat decizia Guvernului de a mai acorda subventiile prevazute in Legea nr. 78/1995 pentru societatile din industria de aparare. „Daca ne scoteau de pe lista de subventii, ne retrageam banii. Nu ar mai fi fost nici o privatizare si nu aveau decat sa-si ia mortul inapoi”, spune Toncea. r
Smecheria a constat in faptul ca Toncea nu a achitat decat aceasta garantie. Procesul de privatizare nefiind incheiat, el nu figura ca proprietar al Aerostar in documentele Registrului Comertului. Guvernul, amenintat de faptul ca poate ramane cu Aerostar pe cap si in 2000, a decis sa acorde subventii pentru 1.500 din cei 4.000 de angajati. Astfel, Toncea a scapat de o grija apasatoare, pasandu-i-o statului. r
„Un an am timp destul sa ma misc. Suntem in negocieri cu firma Renault sa facem planetare la Aerostar. Negociem si cu mai multe firme straine pentru diferite contracte. Avem destule optiuni si toate sunt bune”, mai declara Toncea.r
Astfel, fara a scoate vreun ban din buzunar, Mihai Toncea a devenit principalul actionar la Aerostar, societate care nu numai ca nu are datorii, dar are de primit si 90 de miliarde lei de la stat in contul contractelor desfasurate in ultimii ani cu armata.tr
r
Structura actionariatului la firmele implicate in privatizarea Aerostarr
AEROSTARr
SIF Moldova = 11%r
Altii = 18%r
PAS + SC IAROM SA = 70%r
r
SC IAROM SAr
Mihail Toncea = 27%r
Altii = 17,4%r
Grupul Industriei Aeronautice Romane (GIAR) = 54%r
r
GIARr
Mihail Toncea = 45%r
Dan Gozia, directorul Departamentului de Coordonare r
si Control din FPS = 45% r
Din 1999, acesta a cesionat actiunile dnei Iustina Olaru, (soacra lui Mihail Toncea)r
Serban Teodorescu (consilier in Ministerul Industriilor) = 4% (a cesionat actiunile)r
Toma Ioan = 3%