Fără să aibă aprobarea Ministerului Justiției și fără să fie măcar publicată în Monitorul Oficial, ordonanța de urgență privind înființarea Autorității de Supraveghere Financiară (ASF)- autoritate care trebuie să reunească sub aceeași umbrelă Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM), Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) și cea a Pensiilor Private (CSSPP), a devenit prioritatea numărul unu pe masa guvernului Ponta II. Încă din prima zi de lucru a anului 2013 premierul Victor Ponta a început întocmirea listelor cu viitorii candidați ai conducerii ASF.
Surse din piața financiară ne-au declarat că, într-o săptămână, maximum două, vor începe audierile pentru numirea celor 15 șefi ai viitoarei instituții de suptraveghere financiară. Împărțirea posturilor se va face în funcție de algoritmul politic, algoritm care va fi stabilit cel mai probabil în ședința extraordinară a Parlamentului din 21 sau 23 ianuarie, odată cu aprobarea bugetului de stat pentru 2013. Chiar dacă nu știe mare lucru despre supravegherea financiară, Ministerul Justiției va trebui să pună în practică această ordonanță și să decidă cum va funcționa viitoarea instituție.
Graba cu care se crează acest mastodont al supravegherii este cu atât mai mai ciudată cu cât este susținută cu insistență de către guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Acesta aduce drept argument practica și cerințele europene. Straniu este că, practica europeană merge acum spre destructurare nu spre unificarea unor instituții care nu au legătură una cu alta (gen CNVM cu CSA). Exemplul de destructurare al Marii Britanii este urmat mai nou și de Olanda care a decis că autoritatea unică (cuprindea și banca centrală a Olandei) se desființează, băncile trec în subordinea Băncii Central Europene, asigurările și pensiile se unesc iar piața de capital rămâne de sine stătătoare.
Graba premierului și a guvernatorului de a înființa această entitate devine și mai ciudată cu cât, reprezentanții Fondului Monetar Internațional și ai Băncii Mondiale sunt convinși că inființarea ASF nu este o idee bună. Să fie vorba oare de cei circa 4,5 miliarde de euro pe care îi au în administrare comisiile de supraveghere a pensiilor și asigurărilor?