Deși pare mai dagrabă o glumă proastă sau o modalitatea de a își păcăli conaționalii în încercarea de a le lua și banii rămași, într-un interviu acordat Der Spiegel, Peter Nomikos, explică extrem de exact raționamentul și, culmea, acesta are o logică. Din nefericire, una care depinde de prea mulți factori independenți de fundația recent creată.
Conform lui Nomikos, dacă împarți datoria Greciei la fiecare cetățean în parte ajungi la concluzia că orice grec datorează circa 25.000 de euro. Dacă toți cetățenii greu încercatului stat ar plăti această sumă, Grecia ar putea scăpa pe loc de datoriile imense acumulate în trecut. Cum obligațiunile grecești de stat cu o valoare nominală de un euro pot fi cumpărate acum cu doar ceva mai mult de 12 cenți, rezultă, în opinia lui Nomikos, că, plătind 3.000 de euro, fiecare grec își poate răscumpăra libertatea”.
Afaceristul a declarat jurnaliștilor nemți că, până în prezent, a cumpărat prin această metodă obligațiuni în valoare de 273.000 de euro care acoperă circa 2,2 milioane de euro din totalul datoriei grecești. O sumă insignifiantă în raport cu problemele financiare ale statului elen. Cu toate acestea, la acțiunea temerară a lui Peter Nomikos se aliniază, rând pe rând, și alți mari afaceriști greci. Printre aceștia, Evangelos Marinakis, proprietarul clubului de fotbal Olympiakos Pireu. Acesta a donat 168.590 de euro. De ce doar atât? Simplu. Pentru că aceasta este suma necesară, aferentă celor 55 de angajați ai săi de la club. Pentru fiecare fotbalist sau lucrător, Marinakis a donat câte 3.065 euro.
Întrebat de jurnaliștii Der Spiegel, dacă problema nu ar fi rezolvată mai simplu prin stimularea grecilor să își plătească taxele, Peter Nomikos a declarat că această idee ar duce banii grecilor în aceeași gaură neagră unde au ajuns și până acum. „Nimeni nu știe unde se duc banii din taxe. Există o lipsă de încredere în stat, şi nu am de gând să pretind că pot rezolva această problemă culturală. Dar grecii sunt, de asemenea, mari patrioţi, şi cred că ar trebui să valorificăm acest sentiment. A dona sume în euro pentru «Grecia fără datorii» nu înseamnă o reducere a sumelor plătite pentru taxe. Este un gest complementar”, menționează temerarul afacerist.
Peter Nomikos eate moștenitorul unei averi considerabile strâsă de familia sa din activități de transport naval, iar acum supervizează un fond de investiții la Londra, precum și o podgorie și o fabrică de bere în insula sa natală, Santorini.
Idei similare cu rezultate neconvingătoare
Eforturi „patriotice” de genul celui propus acum de Peter Nomikos au fost încercate și în alte state. La sfârșitul anilor 90, criza din Asia a împins zeci de mii de sud-coreeni să doneze aur băncii centrale în speranța că astfel aceasta va putea rambursa cele 57 de miliarde de dolari datorate Fondului Monetar Internațional. De asemenea, în 1998, fiica președintelui de atunci, Suharto, a lansat o campanie denumită „I love Rupiah” prin care își încuraja concetățenii să vândă dolari americani și să cumpere monedă locală. În paralel, campania „Dragoste pentru Indonezia”, solicita donații în bijuterii și aur către banca centrală în speranța că astfel va putea fi susținută moneda națională. În ambele cazuri, rezultatul a fost departe de cel așteptat.

Te-ar putea interesa și: