Reorganizările sunt mult mai recomandate și utile pentru toți actorii implicați în procedurile insolvenței comparativ cu soluția falimentului: compania, care se restabilizează și revine însănătoșită în circuitul economic, și creditorii, care beneficiază de recuperări de creanțe mai mari decât în cazul falimentului.  Și la nivel social impactul este unul pozitiv, prin faptul că în acest fel sunt salvate locurile de muncă ale angajaților. De asemenea, și la nivel macroeconomic reorganizarea unei societăți este mult mai indicată decât falimentul acesteia. Prin reorganizare, compania redevine un jucător funcțional în circuitul economic, bun plătitor de taxe către Stat.

Vindecare prin reorganizare

Practic, prin insolvență se încearcă vindecarea acestor companii afectate. Problemele lor sunt de cele mai multe ori foarte vechi, iar pentru a avea o șansă reală a restructurării, administratorul judiciar are nevoie de timp. Este necesară o analiză amănunțită a business-ului pentru a identifica problemele companiei aflate în impas, pentru a implementa soluțiile corespunzătoare găsite și pentru a monitoriza implementarea corectă a acestora.

La nivel teoretic poate părea simplu, dar acest proces prinde cele mai diverse forme. Pornind de la mecanismele juridice practice de restructurare, menținute de noul Cod al Insolvenței, se construiesc numeroase variante de strategii. Fiecare plan de reorganizare este croit special pentru a se potrivi pe necesitățile de funcționare ale companiilor în cauză. Aceasta deoarece situațiile ce pot apărea într-o procedură de insolvență pot fi extrem de complexe și variate.

Există, desigur, și exemple de reorganizări judiciare de succes realizate în timp record, cum este cazul Flanco, prima reorganizare de acest gen din România. Finalizarea restructurării a avut loc în acest caz în mai puțin de un an de la data declanșării procedurii de insolvență, ceea ce a reprezentat o premieră la momentul respectiv.  Proiectul este un exemplu de succes mai ales pentru că vorbim despre retail, un sector economic extrem de afectat de criză și aflat la un nivel scăzut în anul 2010, când Flanco a trecut prin procedura de insolvență. Ca urmare a reorganizării reușite, în prezent noii acționari gestionează un business profitabil, cu un potențial de creștere semnificativ, poziționat în topul retailerilor autohtoni de aparaturi electronice și electrocasnice.

Când „pacientul” supraviețuiește

Un alt exemplu de plan de reorganizare implementat cu succes este cazul Leonardo. De această dată, abordarea a fost diferită, deși vorbim tot de un retailer intrat în insolvență în anul 2010: au fost implementate măsuri pe termen lung, iar plățile au fost eșalonate pe perioade de timp sustenabile. De asemenea, au fost  efectuate și modificări de profunzime în ceea ce privește strategia de marketing a businessului Leonardo, care s-a revitalizat prin reorganizarea judiciară, și a schimbat strategia de targetare a clienților. Prin repoziționarea sa pe piață, a reușit să reziste în fața altor multinaționale intrate în piața locală cu o putere finanțatoare în spate. Deși în acest caz reorganizarea s-a desfășurat într-o perioadă mai mare de timp, pașii făcuți au fost de fiecare dată solizi și în acord cu strategia agreată împreună cu creditorii companiei. În prezent, Leonardo se află în al patrulea an de reorganizare, respectându-și angajamentele asumate prin planul de reorganizare și redevenind unul dintre cei mai mari contribuabili la bugetul local.

Tratament de lungă durată

Redresarea nu poate fi un simplu sprint, ci este de cele mai multe ori o cursă de rezistență. Este foarte dificil ca în condițiile actuale ale pieței și economiei să reușești redresarea unei companii în trei ani, cum este prevăzut în actuala lege. Este foarte puțin probabil ca astfel de reorganizări de succes să se poată face într-un singur an. Dacă ne uităm la exemplul țărilor dezvoltate, care au deja legislații solide privind insolvența, cum ar fi Franța, Anglia sau SUA, constatăm că aici perioadele de reorganizare sunt până la 10 ani sau peste. În unele cazuri chiar, perioada aferentă unei astfel de proceduri de reorganizare nu este deloc limitată în timp. Revenind la ideea inițială, conform căreia de impactul pozitiv al unei reorganizări judiciare beneficiază toți actorii implicați (debitorul, creditorii, salariații și statul Român),  putem concluziona că în mod categoric și reversul medaliei este valabil: neacordarea unei perioade rezonabile de reorganizare judiciară prin noua lege a insolvenței va genera efecte negative în lanț asupra economiei naționale.

Vasile Godîncă-Herlea, managing partner Casa de Insolvenţă Transilvania

Te-ar putea interesa și: