Dincolo de retorica despre multilateralism, dictatorii mai complotează încă împotriva noastră

Democrațiile trebuie să investească adecvat în apărare și să fie pregătite să ia atitudine împotriva violărilor flagrante ale ordinii internaționale.

Revoluția de Catifea și Primăvara Arabă îi convinseseră pe politicienii și analiștii leneși că lumea va progresa în mod natural spre democrație: dictatorii care au refuzat să capituleze au dovedit că ei s-au înșelat. Aleksandr Lukașenko a rezistat în ciuda protestelor și a sancțiunilor, iar acum își pedepsește criticii trimițând refugiați la granița cu Polonia, o formă crudă de război hibrid care a dus la moartea unor oameni din cauza temperaturilor negative. Însă a mers prea departe cu jocul lui riscant atunci când a amenințat că va tăia alimentarea cu gaze a Europei, scrie Telegraph.

Rusia este un actor de rea credință

Nu sunt gazele lui; sunt ale Rusiei. Dl Lukașenko, fost șef de CAP comunist, e unicul aliat european al lui Vladimir Putin și, chiar dacă rareori e clar dacă Moscova mai are și alt plan în afară de a perturba cât mai mult cu putință, implicarea lui în această afacere a fost deconspirată. Liderii occidentali trebuie să fi priceput până acum că Rusia este un actor de rea credință: dar nu, Germania tot vrea să îi cumpere gazele. Politicile confuze expun absența unui răspuns coerent al Occidentului în privința dictaturilor moderne și a unor regimuri – precum Iranul – care nu numai că-și oprimă propriile societăți, ci mai destabilizează și altele, iar pentru acest lucru folosesc chiar banii Occidentului. Greșelile reprezentate de Irak și Afganistan inhibă acțiunea și puțini știu unde ar putea fi trasate liniile roșii: ar primi vreun răspuns, de exemplu, o invazie rusească în Belarus sub pretextul garantării aprovizionării cu gaze?

Dar democrațiile trebuie să investească adecvat în apărare – atât în cea tradițională, cât și în cea cibernetică – și să fie pregătite să ia atitudine împotriva violărilor flagrante ale ordinii internaționale. În ciuda întregii retorici optimiste despre multilateralism din ultimele zile, persistă anumite realități concrete: lumea e plină de regimuri rele, iar ele nu urmează să dispară peste noapte, și nici măcar în timp. Ele vor exploata orice slăbiciune a poziției noastre, cât și orice ocazie de a obține un avantaj competitiv.