SUPRAVIEȚUITORUL

Marian Vanghelie, după congresul pentru alegerea noii conduceri a partidului: „Am devenit normal! Am apucat să vă spun?… Deci, mă duc, votez, nu ştie nimeni cu cine, şi cine câştigă îl pup şi… dom‘ preşedinte, să vă felicit!… Până acum a fost anormal. Să spui lucrurilor pe nume a devenit anormal. Şi anormalul bate normalul. Asta, din păcate, e la noi în societate. Am intrat în procedura de normalitate. Şi atuncea, mă adaptez. Ce dracu‘ să fac, să mor?! Vreau să supravieţuiesc!“

ZOOM

În interpretarea lui Andrei Gheorghe

Calităţi? Foarte inteligent, foarte ordonat, foar­te seducător, se îmbracă bine şi e un tip interesant – recunoaşte fostul purtător de cuvânt al Ministerului Finanţelor, într-un interviu pentru EvZ.

Defecte? Este foarte căpos şi nu vrea să as­culte. Nu va avea niciodată nevoie de competenţele mele. Nu înţelege ce este comunicarea, spun asta cu toată simpatia. E ciufut, nu vorbeşte. Toţi specialiştii cred, întotdeauna, că lumea se reduce la dreptatea lor, unică, toate celelalte sunt fandoseli.

Erori? Greşelile de comunicare ale ministrului îmi aparţin mie. Nu am fost suficient de atent. Trebuie să ştii ce gândeşte, înainte ca să-i treacă prin cap.

Ruptura? Ne-am estimat amândoi greşit. Amândoi am ajuns la asta. Am plecat pentru că e un sistem fără ieşire.

Viitorul? Sunt mulţi oameni interesanţi cu care aş lucra. Mulţi sunt interesanţi: Elena Udrea (foarte interesant, foarte multe provocări, extrem de complex), Videanu, Berceanu, Teodor Baconschi sau şeful SIE, Mihai Răzvan Un­gu­reanu. Ca să-mi găsesc ceva, trebuie să mă intereseze al dracului de tare, să fac ceva, să schimb ceva, să reuşesc ceva, să duc ceva la bun sfârşit. M-am gândit la un charity, dar încă nu ştiu.

Portret în acvaforte

Există percepţia larg răspândită că sistemul juridic este corupt, lent şi adesea incorect. Sis­temul judiciar nu se bucură de încrederea publicului în privinţa tragerii la răspundere a judecătorilor şi a faptului că aceştia nu ser­vesc interese politice sau financiare. Reformele judiciare nu au încă profunzime, persistă anumite deficienţe, iar jurisprudenţa românească rămâne contradictorie, făcând ca procesele să treneze exagerat. Aplicarea sentinţelor civile este dificilă, procedura de executare a hotărârilor judecătoreşti dovedindu-se nepractică şi greoaie. Lipsa imparţialităţii juridice este de natură să preocupe, deoarece unii parlamentari continuă să pledeze în calitate de avocaţi ai apărării, direct sau prin casele de avocatură. Guvernul reacţionează ineficient în privinţa corupţiei şi s-au făcut slabe progrese în cele 30 de cazuri de corupţie în care sunt implicaţi foşti miniştri, secretari de stat şi parlamentari, parţial din cauza deciziei Parlamentului anterior de a stopa anchete, a respingerii cazurilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar şi a procedurilor judiciare complicate.

Acestea sunt doar câteva din constatările in­serate într-un raport al Departamentului de Stat al SUA cu privire la stadiul actual al justi­ţiei din România. Evident, Ministerul nostru de Externe şi-a exprimat grabnic dezacordul. Puţintică răbdare: în curând vom avea şi raportul de la Bruxelles. Mai mult ca sigur, acela va fi acceptat fără crâcnire.

MAILBOX

Pro şi contra

Reacţii ale cititorilor la articolul „Dacia după Duster: câte un nou model pe an şi «o surpriză» în 2012“, publicat în Capital nr. 10 din 15 martie 2010.

– Un bec. În 2008, am făcut un leasing pen­tru un Logan 1.4, cu de toate. Era singura va­riantă la vremea respectivă pentru o maşină nouă. E o maşină ieftină (plasticul, tapiţeria, mai puţin piesele), dar am 70.000 km şi nu am schimbat decât benzina şi uleiul. Nici măcar o bucşă. Scuze, mint, am schimbat un bec. În rest, o maşină puturoasă: demaraj ioc, iar dacă porneşti şi AC, te rogi de ea să se mişte. Nu-i frumoasă, dar m-a cărat prin toată ţara şi a mers cu 70-80 km/h pe drumurile din Insula Mare a Brăilei. Ce mai, o maşină chinuita, dar îşi merită banii. Cu un an în urmă, am achiziţionat un Opel Vectra B din Germania, din 1997, 1.8, 16 v, 116 cp. Impecabilă. După 10.000 km, am schimbat jumătate din bucşi. După încă 15.000 km, amortizoarele. Apoi, debitmetrul. Pe urmă, puncte de rugină. Aşa că, dintre ele, aleg Loganul. Să nu vă aud că ziceţi că sunt patriot. Dar maşina nouă este… maşină nouă. (Trimis de midnightk)

– Desigur!… La cât de proastă este Dacia Logan din 2004, mâine-poimâine o să fie mai multe Loganuri la REMAT decât Dacia 1310! (Trimis de mda)

– Ploaie. Modena, Bologna… Nu vă mai zic ce maşini se fac pe-aici, dar a plouat cu Sandero şi MCV! (Trimis de darude)

– Logan de Logan. Al meu e 1.6, 16 v. Am mers cu el pe toate drumurile, din Bărăgan în Franţa. N-am luat faţa nimănui, nimeni nu s-a fotografiat cu mine, dar şi-a meritat toţi banii. E maşina care merge cu adevărat, nu pentru a-i lua faţa lui tanti Leana şi unchiului Nelu, mân­când iaurt acasă. De reproşat: tratamen­tul din service, garanţia, consumabilele scum­pe. (Trimis de logan)

– Nu e Bentley. Comparaţi Dacia cu automobile din clasa ei, nu cu mer­ţane şi cu bemveuri. Loganul meu: din 2005, 1.4 mpi, 100 000 km, 0 probleme. (Trimis de ion)

– Este fiabil. Am un Passat. Am avut un Logan. Sub raportul cheltuielilor (asigurări, impozit, taxa de drum), Passatul es­te o catastrofă, iar diferenţa de confort nu este extraordinară. Dacă aş vinde Passatul la un preţ acceptabil, mâine mi-aş lua un Dus­ter. (Trimis de alin)

– Istorie. Am lucrat 34 ani la Dacia. Acolo mi-am consumat viaţa. Uzina trebuia închisă din cauza insecurităţii, ca să nu mai vorbim de Nova, care era o ca­ri­catură. Renault a reuşit să disciplineze for­ţa de muncă şi, mai important, să elimine hoţia. Actualele maşini Dacia mi se par de­cen­te, bine realizate, procentul de căderi în ex­ploatare este cel mai mic din gama Renault, performanţele tehnice sunt foarte bune la cât costă. Nu se ridică la nivelul BMW etc., dar nu se adresează acelor clienţi. (Trimis de Cornel Raducanoiu)

OFSAID

PUERIL Aţi blocat cât aţi putut autostrada Transilvania! Aţi făcut 5 kilometri de autostradă… Noi am făcut 42! Între acei 5 kilometri pe care alergau iepurii şi cei 42 ai noştri este o diferenţă uriaşă!
Premierul Boc, argumentând imbatabil fostului premier Tăriceanu de ce este mai performant guvernul actual. Nu mai comentăm, că e prea complicat.

GALACTIC Este Războiul stelelor, episodul II.
Mircea Geoană, aka Dark Vader, despre încercările repetate ale adversarilor politici de a-i răpi şefia Senatului. Două zile mai târziu, dl Geoană cobora din alt film, ca să ne transmită, pe un ton ceva mai optimist: A fost episodul III din Die Hard!

TOMA În calitatea de demnitar pe care am avut-o şi pe care o am şi acum, făceam un studiu de impact pentru o iniţiativă legislativă, care să reglementeze fenomenul prostituţiei, timp în care, printr-o terţă persoană, am cunoscut o tânără pe care o cheamă Dania. Pe durata efectuării studiului, am purtat mai multe discuţii cu aceasta, inclusiv telefonice, pe această temă, pentru a mă convinge dacă acest fenomen există.
Extras din declaraţia dată de deputatul Petru Călian la DIICOT, de unde se vede că nu doar arta, ci şi legea cere sacrificii. Pen’că, vezi bine, nu poţi să presupui, pur şi simplu, că râul există, trebuie să plonjezi în el ca să te convingi de asta. Apropo, studiul de impact a fost valorificat prin Legea pentru regimul juridic al contravenţiilor. S-a meritat, cum ar veni.