ALBA-NEAGRA

«Nici un român nu va plăti niciun leuţ pentru împrumu­tul de la FMI, pentru că banii merg la BNR şi tot BNR îi va returna», recită relaxat premierul Boc încă o frază de adormit naţiunea. Dar costurile politicilor financiare şi monetare? Dar împrumuturile statului de la bănci? Dar programele guvernamentale de tocat bani?… Dar ce ne-apucarăm acum să-i stricăm buna dispoziţie domnului prim-ministru…

ZOOM

Afurisitul de mental colectiv!…

Un sondaj efectuat în luna iulie de Biroul de Cercetări Sociale îi pune în gardă pe demnitari cu privire la percepţia publică frustă, nedisimulată asupra distinselor dumnealor persoane.

Astfel, primul dintre candidaţii la preşedinţie, Traian Băsescu, este asociat de marele public cu Popeye Marinarul, dar şi cu, în ordinea preferinţelor, Pinocchio, Tom Motanul, Mihai Viteazu, Vlad Țepeş, Păcală şi mulţi, mulţi alţii (reţinem aici opţiunile care au întrunit peste 1%).

Personalitatea lui Mircea Geoană trebuie că se intersectează pe undeva cu aceea a actualului preşedinte, de vreme ce poporul îl identifică cel mai frecvent cu Pinocchio, Tom Motanul, Jerry Şoricelul, Dănilă Prepeleac, Ion Iliescu, Donald Răţoiul.

Cât despre Crin Antonescu, el le apare oamenilor ca o combinaţie de sublim şi hazliu: Făt Frumos, Harap Alb, Alain Delon, Tom Motanul, Donald Răţoiul, Jerry Şoricelul, Florin Piersic.

Principele Radu Duda lasă o impresie, după cum aţi bănui, mai curând augustă: Făt Frumos, Regele Mihai, Un prinţ, Carol I, Un rege, Tom Motanul, Prinţul Charles.

În fine, la Corneliu Vadim Tudor, nicio surpriză: Vlad Țepeş, Hitler, Dracula…

Trecând într-o cheie mai pragmatică şi mai puţin nostimă, sondajul identifică pe acei miniştri pe care publicul i-ar vrea demişi. Voturi negative semnificative (peste 40%) au primit: Monica Iacob Ridzi (63% – ca să vezi…), Adriean Videanu (47,2%), Elena Udrea (43,4%) şi, umăr la umăr, ca doi siamezi, Emil Boc (40,5%) şi Gheorghe Pogea (40,4%).

Dar iată şi lista eşecurilor previzibile ale Executivului („Guvernul nu va reuşi să…“): să diminueze corupţia (76,1%); să mărească salariile profesorilor cu 50%, cum a promis (76%); să construiască 1.000 km de autostrăzi, cum a promis (70,4%); să ridice nivelul de trai (70%); să diminueze efectele crizei (67,4%); să creeze noi locuri de muncă (59,5%); să reformeze sistemul de sănătate (59,5%); să modernizeze sistemul de învăţământ (57,7%); să îmbunătăţească imaginea României (52,7%).

Topul celor mai antipatici membri ai guvernului începe aşa: Boc (16,7%), Ridzi (14,1%), Udrea (10,9%), Videanu (6,6%), Andronescu (5,9%), Berceanu (5,2%), Pogea (4,3%). Şi, apropo, personajele cu care este identificat cel mai frecvent premierul Boc sunt: Un pitic din „Albă ca Zăpada“ (în special, Morocănosul sau Somnorosul), Jerry Şoricelul, Danny de Vito şi… Traian Băsescu.

MAILBOX

Proprietar sau chiriaş?

Reacţii ale cititorilor la articolul „Soluţia dezvoltatorilor: mai bine adaptăm finanţarea decât să ieftinim“, publicat în Capital nr. 30 din 27 iulie 2009:

– 3 lucruri esenţiale. 1) preţul apartamentului, 2) nivelul dobânzii, 3) ce valoare te aştepţi să aibă apartamentul tău peste 30 de ani. Nu în orice condiţii e mai bine să cumperi. Rata e mai mult decât dublul chiriei. Nu e nicio nenorocire să plăteşti chirie. E o obsesie românească să ai casa ta, indiferent de preţ şi dobândă. (Trimis de r2)

– Caz concret. Am un prieten în Spania care şi-a pierdut casa cumpărată în 2004, cu 100.000 euro, bani de la bancă. A plătit cca 700 euro lunar, deci cam vreo 42.000 până acum câteva luni, doar dobânzi, taxe şi comisioane, şi mai avea încă 15.000, abia apoi urmând efectiv casa (cei 100.000). Între timp, a mai băgat vreo 7-8.000 euro în casă, s-a băgat şi la maşină în leasing, plus 18.000 credit de consum. Credea că veselia va dura la nesfârşit. Şi-a pierdut slujba şi nu a mai putut plăti rata. Spre deosebire de el (am lucrat multă vreme împreună), eu am economisit lunar 7-800 euro şi mi-am luat apartament cu 3 camere, cu cash, în ţară, unde m-am întors şi mi-am luat un job. Sper să fie de exemplu. În opinia mea, la capătul a 30 de ani, nici 20% nu-şi vor putea plăti creditul. Şi, apoi, merită să-ţi nenoroceşti viaţa cu acest stres enorm? (Trimis de grig)

– Diferenţa esenţială. Dezvoltatorii au costuri şi într-un final vor trebui să vândă, la maximum 700 euro/mp. Ca potenţial client, nu am nicio grabă să-mi distrug viitorul cumpărând la preţurile de acum şi în condiţiile de creditare oferite de bănci. Cine are nevoie de cine? Eu de dezvoltator? Nici vorbă. Vă garantez că nu stau în copac, iar chiria plătită nu este atât de mare încât să mă deranjeze. (Trimis de john)

– Nu e momentul… să te încumeţi la achiziţionarea unei locuinţe proprietate personală. Programul Prima Casa creează avantaje doar dezvoltatorilor şi statului. Eşti scutit doar de nişte drumuri pentru completarea dosarului şi (cel mai grav) pentru o primă perioadă, plăteşti dobânzi mai scăzute. Dar cum va evolua costul datoriei până la final nu garantează nimeni, nici Guvernul, nici băncile. Iar finanţarea prin dezvoltatori e cea mai riscantă. (Trimis de Vincent)

– Pentru cine? Şi dacă o iei la 30 de ani şi o plăteşti până la 60, ce faci cu ea? Copiii tăi vor avea vreo 35 de ani şi vor fi demult la casa lor. Iar când le va rămâne moştenire, apartamentul va avea deja spre 90 de ani. Ce mai valorează? Şi pentru cine? (Trimis de Răsvan)

OFSAID

PERSECUTAT Anchetaţi! Asta v-a învăţat Băsescu, să anchetaţi. Toată lumea mă anchetează: ANI, mani, DNA, toţi mă anchetează.
Primarul Constanţei, Radu Mazăre, indignat că presa îl ia la întrebări pentru contractele de publicitate de 3,5 milioane de lei încheiate de municipalitate cu o televiziune locală ai cărei acţionari sunt chiar partenerii săi de afaceri. Dar omul chiar are dreptate: ingineria asta s-a banalizat până într-acolo încât nici n-ar mai trebui să ne sinchisim.

NEÎNŢELES Nu mă voi amesteca în presă, dar voi reacţiona. Vreau să fiu tratat decent.
Preşedintele Băsescu, în miezul uneia dintre acele teribile demascări a mocirlei naţionale, care doar pe dânsul şi pe cei apropiaţi domniei sale nu i-a înghiţit încă. De apreciat apelul la decenţă, deşi mai degrabă simbolic, la cât de jos a ajuns decenţa asta. Ei, dacă spunea mai din timp, altă treabă era!… 

BAU-BAU Raportul pe justiţie este un semnal de încredere pentru Guvernul Boc. Criticile pe care raportul le conţine trebuie asumate de întreaga clasă politică, în totalitate. Nu trebuie să considerăm că Bruxelles-ul este un soi de bau-bau pe care trebuie să-l păcălim de câte ori putem. UE nu e duşmanul României.
O perlă pentru care purtăm recunoştinţă dnei Roberta Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor. Dar ce zicem perlă, colier de perle. În traducere (minus fiorul liric şi thrill-ul dramatic): dacă e ceva de bine în raport (?!?), e meritul guvernului. Dacă e ceva de rău (!!!), e vina întregii clase politice. Şi, atenţie, UE nu vrea să ne sperie, nici să ne distrugă. (Acu’, că aflarăm, ne mai veni inima la loc!)