Rodica Popescu Bitănescu a povestit la “Sinteza Zilei” cum era în copilărie și momentele decisive prin care a trecut pentru a-și duce la îndeplinire marele ei vis: teatrul. Actrița Rodica Popescu Bitănescu a arătat că şi-a dat seama că viaţa este foarte frumoasă, conştientizare pe care avut-o prin toate lucrurile triste pe care le-a trăit.

„Imaginați-vă, să ai o casă cu strictul necesar şi de-o dată, în 11 iunie 1948, ți se ia tot. Mama a luat cu mine câinele care se numea Tâc-Tâc, că dădea din coadă. Imaginați-vă ce au simțit părinţii mei. Tata a ieșit din pușcărie la 50 de ani cu frică. Era perioada gripei asiatice pe care am făcut-o eu, acasă la mine. Din toţi studenţii din cartierul ala doar pe mine m-a găsit.

Stăteam într-un cartier boieresc, într-un subsol cu igrasie şi fără aer cu ferestre la pământ. În acea perioadă am avut aceasta boală care s-a manifestat că am făcut hemoragie pe nas. Şi aşa am ținut-o până am ajuns dintr-o musculoasă un bețișor, piele şi os fără mușchi, fără nimic.

Sunt complexată şi acum. Mi-am dorit să fiu grăsuța şi să mănânc mult, că foamea m-a înnebunit. Noi am fost victime colaterale.

Bitănescu: Am crescut cu atac de panică

Eu am crescut cu atac de panică. Timp de 11 ani am mâncat numai mâncărica de prune şi magiun. Am făcut gimnastica de disperare, ca să mă fortific”, a povestit Bitănescu.

Ea s-a declarat a fi o persoană extrem de ambiţioasă.

“Nu aveam timp de panică. Trebuia să mă duc acasă să iau hârtiuțe mici de ziar, să le fac cu apă şi făină să fac pungi pe care le vindeam, că lumea nu avea.

Aveam atac de panică să mă rezolv, sa fac ceva. Că lumea zice, am atac de panică. Păi fă ceva să ieşi din atac de panică. Eu nu am avut timp să mă vait. Nu m-am văitat niciodată”, a povestit actrița Rodica Popescu Bitănescu, la Antena 3.