Primul job cu acte în regulă: grafician la fabrica de ambalaje Amplast. Până atunci, mai lucrase ca ucenic la pictură în biserici, mai prestase acelaşi gen de activitate în grădiniţe. La Amplast a stat 4 ani, şi-a câştigat porecla de „Piftoru“ şi s-a cizelat ca designer. Făcea câte 3 lucrări pe zi, brief-urile veneau prin telefon: „Vreau şi eu un design de ambalaj pentru îngheţată. Să fie roşu şi să scrie pe el nou“. Mergea cu colegii de la vânzări prin ţară, pe la diverse companii, cu laptopul după ei. La o cină cu o echipă Danone, un delegat i-a spus că dacă ar putea, şi-ar înfiinţa o agenţie de packaging design. Atunci s-a gândit „când voi fi mare, asta voi face eu“. Mai târziu s-a mutat în Bucureşti, ca grafician la revista Casa Lux.

În 2005, lucra ca freelancer pentru producătorul de panificaţie Galmopan. Atunci a decis să construiască o agenţie de creaţie şi aşa s-a născut Ampro Design. În acel moment, Irinel Ionescu avea un leasing la o maşină şi nu ştia dacă îşi va putea achita ratele la timp. A riscat, totuşi. Primii clienţi au venit de la Amplast.

Primele provocări

Cele mai mari greutăţi pentru noua companie: găsirea oamenilor potriviţi și neîncasarea facturilor la timp. În plus, clienţii trebuia convinşi să investească mai mult de câteva sute de euro în designul ambalajelor. O ţintă de atins era categoria multinaţionalelor. „Nu aveam nici experienţă, nici părinţi care să mă susţină financiar şi nici vreun mentor antreprenor. Nu am simţit niciodată că statul ar încuraja astfel de iniţiative, respectiv înfiinţarea şi creşterea unei companii în România“, povesteşte Ionescu.

„Am fost pus deseori în faţa unor blocaje de cashflow, în care aveam de ales – să plătesc fie salariile, fie taxele la stat. Am ales întotdeauna să plătesc salariile, urmând să achit tot felul de penalităţi şi dobânzi către stat, pentru întârzieri. Se ajunge de multe ori la blocaje din cauza întârzierii încasărilor de la unii clienţi şi asta înzeceşte presiunea. Numărul angajaţilor companiei a fluctuat de la 3 la 11, la 4, la 18, la 12 si tot aşa“, mai spune antreprenorul. Ampro Design a intenţionat să acţioneze în instanţă, în 2009, o companie care îi provocase un prejudiciu de circa 300.000 euro, prin nederularea unui contract ferm. Dar acţiunea nu a mai fost intentată „pentru că trebuia sa plătim procent din prejudiciu aferent taxei de timbru“, îşi aminteşte Ionescu.

Căderea din timpul crizei

Cifra de afaceri a companiei nu a evoluat spectaculos. „În primul an, am avut cam 150.000 euro şi vreo trei ani ne-am cam învârtit în jurul acestei sume. În 2009, am scăzut destul de mult pe fondul crizei şi a lipsei de nou business activ. Din fericire, a fost şutul în fund care ne-a împins cu un pas înainte şi în 2010 am crescut din nou, păstrând un trend ascendent în fiecare an care a urmat“, spune fondatorul Ampro Design.

Acum, derulează afaceri în jur de 300.000 de euro pe an. „Diferenţa este că acei 150.000 euro din 2006 includeau şi intermediari de producţie, care creşteau destul de mult cifra de afaceri. Astăzi, cei 300.000 de euro vin în proporţie de 95% din creaţie“, afirmă Irinel Ionescu.

Acţionaţi în judecată

  • Acum câteva luni, compania Ampro Design a fost acţionată în judecată de Administrarea Fondului Cultural Naţional (AFCN), care cerea plata retroactivă de 3% din cifra de afaceri pe intervalul 2010-2013. Motivul: firma ar fi vândut calendare, cărţi poştale şi tipărituri mixte. „Când noi am dovedit că am făcut şi facem design de brand, design de ambalaj, strategie de brand, răspunsul a fost uluitor prin absurdul lui: orice ambalaj se poate transforma în calendar!“, povesteşte Irinel Ionescu.