Până la finele acestui an, noua Lege a sănătăţii, concepută în urma unei analize pornite de la Palatul Cotroceni, ar putea ajunge în Parlament. Principala modificare vizează eliminarea monopolului Casei de Asigurări de Sănătate şi înfiinţarea mai multor case private, care să lucreze inclusiv cu spitalele de stat şi care să fie administrate de companiile de asigurări. Proiectul este conceput după modelul olandez.
„Casa Naţională de Asigurări de Sănătate strânge banii privaţi, contribuţia cetăţenilor la sănătate, dar banii sunt administraţi de către casele private. Aceste case intră în competiţie pentru a lua banii. Din acest moment, casele de asigurări fug după pacienţi, adică pacientul este pus în centrul sistemului, după medici, după spitale şi clinici. Tot instituţiile private vor face pachetul de servicii de bază, dar şi pachetele suplimentare. În plus, casele private vor extrage mai mulţi bani pentru sistemul sanitar.
Potrivit estimărilor, anual, s-ar putea atrage în sistemul sanitar aproximativ două miliarde de lei  de pe piaţă“, explică principiul de funcţionare Virgil Păunescu, consilier prezidenţial. De altfel, liberalizarea sistemului medical a fost şi una dintre recomandările importante făcute României de către Fondul Monetar Internaţional. Companiile de asigurări par mai mult decât deschise la o asemenea propunere şi văd liberalizarea sistemului ca fiind unica soluţie pentru îmbunătăţirea serviciilor medicale.
„Din păcate, sistemul public de sănătate este incapabil să le ofere contributorilor la fondul de sănătate servicii medicale de încredere, adică exact serviciile medicale pentru care au plătit deja. Reforma sistemului public de sănătate şi relansarea asigurărilor private reprezintă singura soluţie pentru a depăşi situaţia dramatică în care se află de ani buni sănătatea din România“, apreciază Radu Mustăţea, preşedintele Astra Asigurări.
Când banii chiar contează
Principalul avantaj al liberalizării pieţei ar fi concurenţa. Practic, casele private de sănătate, în fapt companiile de asigurări, ar avea la dispoziţie, pentru fiecare asigurat, o sumă în limitele căreia va trebui să asigure servicii medicale cât mai performante. Clientul va avea astfel  posibilitatea să aleagă, deşi contribuţia lui lunară nu ar creşte.
Potrivit estimărilor oficiale, la CNAS ajung anual, în medie, 200 de euro pentru fiecare asigurat. În aceşti 200 de euro intră, în principal, serviciile medicale de bază. Fiind unic administrator al acestor bani, CNAS nu are un interes direct pentru a îmbunătăţi serviciile. Altfel ar sta lucrurile dacă mai multe companii private s-ar lupta pentru aceşti bani, iar faptul este evident din  multitudinea de oferte care există în acest moment pe piaţa privată. În prezent, cu puţin peste jumătate din suma medie, pot fi achiziţionate poliţe de asigurare care oferă servicii aproape de lux.
„Este nevoie  de competiţie pentru a creşte calitatea actului medical şi de un sistem eficient de decontare pentru ca populaţia să aibă acces la servicii medicale de calitate. Toate acestea pot fi realizate prin intermediul asigurărilor de sănătate şi al companiilor de asigurări care le pun la dispoziţie“, apreciază Theodor Alexandrescu, directorul general al Alico Asigurări. Potrivit consilierului prezidenţial Virgil Păunescu, casele private vor solicita  banii de la CNAS pentru asiguraţii lor şi vor trebui să facă tot ce pot pentru a oferi maximum de servicii cu aceşti bani.
El mai spune  că deşi fiecare casă privată de sănătate îşi va stabili propriul său pachet de servicii de bază, diferenţele nu vor fi mari de la o companie la alta. Este eliminată astfel şi o altă mare hibă a sistemului de stat, unul dintre motivele de frustrare ale contribuabililor. În prezent, indiferent dacă cotizezi 10 lei sau 1.000 de lei pe lună, primeşti aceleaşi servicii, în condiţiile în care contribuţia este calculată ca procentaj din salariu, iar benficiile sunt aceleaşi. Introducerea caselor private ar elimina această problemă.
Cât valorează 200 de euro
Cu cei 200 de euro pe care un român îi dă, în medie, la CNAS, ar putea fi achiziţionate, chiar şi în acest moment, poliţe care să asigure un tratament medical de înaltă clasă. Asirom vinde o poliţă de sănătate care permite efectuarea de tratamente în aproape 140 de spitale din Austria.
Preţul asigurării este de circa 84 de euro, adică aproximativ 358 de lei pe lună, pentru un bărbat de 30 de ani care nu are probleme de sănătate în momentul încheierii asigurării. Asigurarea acoperă tratamente pentru îmbolnăvirile imprevizibile în limita a 100.000 de euro pe an. La Eureko, cea mai scumpă poliţă de sănătate pentru acest client costă circa 300 de lei pe lună, iar indemnizaţiile maxime pot ajunge la 25.000 de euro pe an.
Tratamentele pot fi efectuate în clinicile autohtone cu care asigurătorul a încheiat parteneriate. În acelaşi timp, cea mai scumpă asigurare de sănătate din oferta Signal Iduna pentru un bărbat de 30 de ani, sănătos, costă circa 200 de lei pe lună. Asigurarea nu prevede o limită maximă a indemnizaţiei anuale de care poate beneficia clientul, limitarea venind din numărul de proceduri şi tratamentele de care acesta poate beneficia. În orice caz, lista cu acestea se întinde pe mai multe pagini. Asigurările private nu acoperă însă tratamentul afec­ţiunilor existente la data cumpărării poliţei. Şi Astra Asigurări oferă  o poliţă  care permite deţinătorilor să se trateze în sute de locaţii din ţări ca Germania sau Austria şi oferă, de asemenea, posibilitatea ca pacientul să îşi aleagă medicul preferat, indiferent dacă acesta este român, neamţ sau american.
Poliţa este rezultatul unui  parteneriat cu brokerul german TPSH, este construită pe baze etice şi oferă o serie de avantaje semnificative deţinătorului. Astra Sante acoperă toate riscurile, indiferent de natura bolii, permite asigurarea automată a nou-născuţilor, iar deţinătorul beneficiază de consilierea unei persoane specializate în vederea stabilirii metodei de tratament.
Un element de unicitate este acela că de asigurarea Sante pot beneficia şi persoanele care suferă deja de o boală cronică. Preţul unei astfel de poliţe este, de multe ori, comparabil cu cel al unui tratament în România.
Mizerie la preţ de lux
Sistemele publice de sănătate din Româ­nia şi Bulgaria sunt cele mai sla­be din Europa, cele două ţări ­con- ­frun­tân­du-se cu numeroase probleme plecând de la lipsa medicamentelor de bază şi a aparaturii medicale până la corupţie. Într-un raport recent publicat, Co­­mi­sia Europeană prezintă o statistică mai mult decât îngrijorătoare.
„Două treimi din români au dat bani personalului medical, iar 81% sunt de părere că astfel de plăţi au avut un rol extrem de important în felul cum au fost trataţi“, relevă documentul. Situaţia este extrem de gravă şi în ceea ce priveşte raportul dintre numărul medicilor şi al asistentelor şi populaţia ţării. În România,  19 medici şi 42 de asistente au grijă de 10.000 de locuitori, în timp ce media în zona balcanică este de 32 de medici şi 79 de asistente la fiecare 10.000 de locuitori.
Şi din acest punct de vedere stăm cel mai prost în UE, iar acesta este un argument în plus pentru liberalizarea seriviciilor medicale. În ciuda condiţiilor precare din spitale, sănătatea  nu mai este demult un serviciu ieftin în România şi, în plus, cifrele CNAS arată că sistemul nu se va mai putea susţine. Potrivit datelor oficiale, Casa de Asigurări a cheltuit anul trecut peste 4 miliarde de euro, dintre care aproape 90 de milioane de euro au fost cheltuieli administrative. Peste 52% din sumă s-a dus către servicii medicale în unităţi sanitare cu paturi şi 31% pe medicamente.
Cu alte cuvinte, românii au plătit, vrând, nevrând, peste două miliarde de euro pentru a beneficia de servicii pe care din ce în ce mai puţini şi le doresc. Potrivit unor studii de specialitate, numărul românilor care ar dori să încheie o asigurare privată de sănătate a crescut exponenţial în ultimii ani, odată cu degradarea sistemului public. Sondajele arată că peste 82% din populaţia activă ar cumpăra o poliţă privată, iar aproximativ 83% apreciază că introducerea unor servicii medicale altele decât cele oferite de sistemele de asigurări sociale reprezintă un lucru de dorit.
Nu înseamnă însă că o şi fac (peste 67% au o percepţie negativă asupra introducerii sistemului de coplată), motiv pentru care, apreciază specialiştii, reformarea sistemului medical prin introducerea unei legi este unica soluţie. Potrivit unui sondaj IRES, doar 14% dintre românii activi deţin o asigurare medicală privată.

Sunt lucruri care trebuie făcute şi aş repeta care sunt urgenţele: reforma constituţională, reforma administrativă şi o lege a sănătăţii…
Traian Băsescu, preşedintele României

200 de euro ajung anual la Casa de Asigurări de Sănătate de la fiecare contribuabil din România, în ciuda faptului că serviciile medicale sunt printre cele mai proaste din Uniunea Europeană.

100 de  euro costă, în acest moment, o asigurare medicală privată care poate include, printre altele, şi servicii oferite în clinici private şi unităţi sanitare din străinătate

Este nevoie de competiţie pentru a creşte calitatea actului medical şi de un sistem eficient de decontare conceput printr-o lege.Theodor Alexandrescu, director general, Alico Asigurări.

Există mai multe modele care pot fi aplicate în România, dar trebuie să se ţină cont de specificul ţării, de situaţia existentă şi de mentalităţi. Carmen Radu, director general, Eureko.