Regula de aur a „celor trei P“ este predată studenţilor chiar de un bancher la ­cursul privind instrumentele de fi­nan­­ţare pentru începerea unei afaceri. „Ştiţi cine sunt cei trei P la care trebuie să apelezi pentru a finanţa o afacere de la zero? Părinţi, prieteni sau alţi proşti, toţi dispuşi să îţi dea sau să îţi împrumute bani“, spune Tiberiu Moisă, director executiv clienţi corporativi şi IMM la Banca Transilvania şi, totodată, profesor universitar. Regula este mai mult decât o anecdotă pentru majoritatea întreprinzătorilor care vor să înfiinţeze o firmă, în condiţiile în care băncile acordă finanţări pentru afacerile start-up doar după doi ani de activitate.

Firmele noi se lipesc greu şi de facilităţile fondurilor de garantare şi contragarantare pentru IMM, doar 7% din acestea jungând la ele. Cu toate acestea, în fiecare an se înfiinţează peste 100.000 de firme noi şi, chiar dacă aproape jumătate mor în primele şase luni, întreprinzătorii găsesc resurse pentru a o lua de la capăt. „Moare firma, nu antreprenorul“, spune Moisă.
Capital a aflat de la specialişti soluţiile prin care întreprinzătorii aflaţi la început de drum pot găsi bani în alte părţi decât la ghişeul băncii, precum şi modalităţile de finanţare la care pot apela după primii ani de activitate.

Nicolae Dimaca, din Constanţa, a început prin a repara televizoare, radiouri şi alte aparate electronice acasă, pentru cunoscuţi şi prieteni. După ce și-a înființat firma a îndrăznit să închirieze un spațiu în care să își desfășoare activitatea, urmând apoi perioada de acumulare și de reorientare a businessului către ceva cu o valoare adăugată mai mare. Chiar și atunci, finanțarea obținută de la bancă a fost pe persoană fizică, sub formă de credit garantat cu propria lui locuință. Acum este prezent în Top 300 cei mai bogați români și deține opt showroom­uri auto la nivel național. Toată lumea vorbește de finanțarea start-upurilor, de greutatea obținerii unor împrumuturi și de slabele șanse de înființare a unei firme noi. Problema start-upurilor este văzută distorsionat. Peste tot în lume, acestea sunt finanțate de bănci într-o mică măsură. Totuși, bancherii recunosc că „IMM-urile produc mai multă inovație decât corporațiile“, spune Bogdan Spuza, director marketing Unicredit Țiriac Bank.

Autofinanțarea, cheia succesului

Tiberiu Moisă, director executiv Clienți corporativi și IMM din Banca Transilvania, profesor și militant activ în organizații neguvernamentale menite să educe antreprenorii, ne oferă o definiție succintă a începutului în afaceri: „Știți ce le spun studenților mei când ajungem să vorbim despre instrumentele de finanțare pentru începerea unei afaceri? Regula de aur a celor 3P. Știți cine sunt cei trei P la care trebuie să apelezi pentru a finanța o afacere de la zero? Părinți, prieteni sau alți proști, toți dispuși să îți dea sau să îți împrumute bani“.
Sunt zeci de mii de firme care se înființează azi, și mâine dispar, nu neapărat pentru că antreprenorul a fost slab pregătit sau nu se pricepe la afaceri, ci pur și simplu pentru că poate ideea de a face un restaurant la intersecția celor două străzi de dincolo de Ateneu nu a fost bună. Tocmai de aceea, autofinanțarea în primii ani este esențială. Ea probează capacitățile și rezistența businessului început. „În fiecare an se înființează în medie 60.000-70.000 de firme noi. Jumătate dintre firmele nou-înființate mor după șase luni de existență. Moare firma, nu antreprenorul“, subliniază Tiberiu Moisă.

În Uniunea Europeană, finanțarea unei firme care există în piață de trei ani este încadrată la finanțarea start-upurilor. În România, așa cum precizează Melania Mirea, șef departament IMM din BCR, limita este de doi ani de funcționare.

Fondurile de garantare au uitat să apese pe accelerație

După cum arată Florin Bănățeanu, director consultanță KPMG, principalele modalităţi de finanţare pentru IMM-uri în prezent sunt: resursele proprii, împrumuturile private ale acţionarilor/asociaţilor, credit comercial (împrumut furnizori, plăţi în avans), finanţări obţinute cu sprijinul unor instituţii specializate (garanţii ale FNGCIMM), emisiuni de titluri (acţiuni sau obligaţiuni) pe piaţa de capital, capital participativ şi alte finanţări ale investitorilor privaţi (business angels) sau instituţionali (fonduri cu capital de risc).

Analiza dinamicii principalelor modalităţi de finanţare a IMM-urilor din România, în perioada 2005-2011, arată că instrumentele financiare specifice fiecărei etape din dezvoltarea unui IMM au grade diferite de accesibilitate. „Finanţarea necesară demarării unei afaceri nu pare a constitui o dificultate insurmontabilă, fapt demonstrat de media de peste 10.000 de firme înmatriculate pe lună în perioada dinaintea crizei (2003-2008) sau de numărul relativ redus de clienţi ai principalelor patru mari societăţi de microfinanţare“, subliniază Bănățeanu.
Finanţarea iniţială este problematică din cauza absenţei unor reţele de business angels cu acoperire regională sau naţională, a lipsei instrumentelor de capital de risc şi a unor instrumente hibride flexibile de finanţare pentru valori relativ mici (până la 200.000 euro). Din aceleași motive este dificilă finanţarea primei etape de dezvoltare (emerging growth), în special pentru întreprinderile noi (start-up) şi pentru întreprinderile mici inovative.

Teoretic, în sprijinul acestora ar trebui să vină băncile comerciale, iar fondurile de garantare și contragarantare ale statului să aibă un cuvânt mai greu de spus. Ioan Hidecguti, președintele Fondului Român de Contragarantare, arăta că, la sfârșitul lui 2011, Fondul oferise contragaranții pentru un număr de 616 start-upuri, în valoare de 81 milioane de lei, și că intenționează să solicite o majorare a capitalului FRC pentru a majora media finanțărilor garantate și contragarantate.

Business angels, investitor greu de găsit

Finanțările bancare funcționează pentru antreprenorii care înființează o firmă nouă, dar care nu sunt la primul business  şi au o relație cu banca, precum și pentru acele companii mici care se desprind din companiile mari și apar formal ca start-upuri. Urmează apoi categoria vizionarilor: acele firme care se înființează pornind de la o idee care poate schimba mediul de afaceri sau poate inventa o ramură economică nouă. Pentru această categorie, finanțarea este problematică, mai ales că românul rămâne fidel proverbului „nu da cioara din mână pe vrabia de pe gard“.

Aici, intervin rețelele de business angels (gen Marius Ghenea) și fondurile de capital de risc (Oresa Venture Capital), destul de slab reprezentate la noi. Accesarea unor rețele externe de business angels nu este însă o idee rea, iar Capital vă poate recomanda: World Business Angels Association (http://www.wbaa.biz), The British Business Angels Association (http://www.bbaa.org.uk), EBAN | The European Trade Association for Business Angels (http://www.eban.org).

Pentru fondurile cu capital de risc sunt recomandate firmele de consultanță financiară, care pot identifica fondurile dispuse să riște o mică sumă de bani contra unui procentaj de 5%-10% din acțiunile firmei pentru o idee, la fel ca un business an­gels. Iar Tiberiu Moisă opinează că mai este încă de lucru la realizarea unui mai bun dialog între antreprenori și bănci.

Finanțăm start-upurile care au doi ani de funcționare pe piață. Majoritatea start-upurilor gestionate de femei și finanțate de BCR sunt din zona serviciilor.
Melania Mirea, șef departament Microîntreprinderi și PFA BCR

Jumătate dintre firmele noi mor în primul an. Nu băncile, ci autofinanțarea este importantă în primă fază. Situația este valabilă oriunde în lume.
Tiberiu Moisa, director executiv Clienți corporativi și IMM Banca Transilvania

Crearea rețelelor regionale de business angels și fondurile de capital de risc sunt soluții pentru îmbunătățirea finanțării IMM-urilor.
Florin Bănățeanu, director consultanță, KPMG

Finanțări în funcție de tipul de start-up care le accesează

  • DIVERSIFICARE Întreprinzătorii care nu sunt la prima afacere, au deja o relație cu banca și înfiinţează o firmă nouă pentru diversificare sau reorientare a businessului sunt finanțați de bănci.   
  • SPIN-OFF Companii mici desprinse din mari corporații, de regulă externalizări ale unor servicii într-o companie mai mică, unde sunt aceiași acționari.
  • „Business angels“ Investitori în idei www.wbaa.biz, www.bbaa.org.uk, www.eban.org/
  • Afacerea de la Zero Începuturile merg pe autofinanțare, bani de la prieteni, părinți sau alte rude. Un restaurant, o cafenea, o florărie se finanțează cu bani proprii oriunde în lume.
  • SEED Sunt acele fonduri cu capital de risc, incubatoarele de afaceri, instituţii care finanţează 5-10% dintr-o afacere nouă, dacă ideea de business este nouă, iar în timp poate deveni un succes.