Salariaţii instituţiilor de supraveghere a pieţelor financiare nebancare au fost scutiţi de reducerea salariilor „la pachet” cu BNR, deşi doar pentru banca centrală existau argumente reale, invocate de Comisia Europeană.

Principiul independenţei supraveghetorilor pieţelor financiare a fost cel care i-a scăpat pe bugetarii de la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), Comisia Naţională de Valori Mobiliare  (CNVM) şi de la Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP) de reducerea salariilor cu 25%. Cei trei supraveghetori au obţinut această facilitate la pachet cu Banca Naţională a României. Dacă în cazul salariaţilor băncii centrale măsura se justifică, aplicarea ei şi în cazul celorlalte instituţii ridică un mare semn de întrebare.

Rolul băncii centrale se deosebeşte fundamental de cel al celor trei supraveghetori. BNR coordonează politica monetară a ţării, face intervenţii pe curs pentru a menţine stabilitatea monedei naţionale. Ceilalţi trei supraveghetori sunt importanţi, dar rolul lor nu este comparabil cu cel al BNR, care are interdicţie specială de a finanţa bugetul de stat, în condiţiile în care, ca şi celelalte bănci centrale, este cea care tipăreşte banii. Virarea banilor tăiaţi din salariile angajaţilor BNR la bugetul de stat ar fi reprezentat o finanţare directă a bugetului de stat, fapt interzis de Tratatul Uniunii Europene. Dacă 25% din salariile angajaţilor BNR ar fi fost virate la buget, Comisia Europeană (CE) ar fi declanşat procedura de infringement împotriva României. De altfel, atenţionările CE în această privinţă au vizat doar reducerea salariilor în BNR, nu şi în celelalte instituţii de supraveghere.

Principiul invocat este aplicat arbitrar

Guvernul a renunţat însă, de bunăvoie, şi la tăierea salariilor de la ceilalţi   trei supraveghetori ai pieţelor financiare. „Suntem angajaţi să anulăm iniţiativele legislative recente, care în mod necugetat încalcă independenţa băncii centrale şi a autorităţilor de reglementare din domeniul financiar nebancar“, se afirmă în scrisoarea suplimentară de intenţie la acordul stand-by cu FMI.

Necesitatea independenţei unor instituţii poate fi invocată însă la fel de bine şi în cazul altor instituţii. De exemplu, în cazul Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei sau în cazul Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Co­municaţii, instituţii care suprave­ghează pieţe în care se învârt multe milioane de euro. La fel de bine, necesitatea asigurării independenţei justiţiei ar fi putut fi invocată pentru a-i scuti pe magistraţi de orice tăiere a salariilor. Ceea ce  nu s-a întâmplat însă. Salariile acestor bugetari au fost reduse cu 25%.

Pe de altă parte, menţinerea salariilor angajaţilor CSA are loc în condiţiile  în care presa centrală a publicat, anul trecut, o serie de informaţii potrivit cărora salariul şefei acestei instituţii, Angela Toncescu, ar fi fost încă de atunci peste nivelul celui încasat de Mugur Isărescu. Astfel, Toncescu ar fi încasat de la CSA venituri lunare nete de peste 20.000 de euro. Angajaţii statului nu mai completează de multă vreme rubrica venituri  din declaraţiile de avere, ascunzându-se în spatele formulării „conform fişei fiscale“.

Cheltuielile BNR pentru plata an­gajaţilor au fost, în 2009, de 186 de milioane de lei faţă de 167 de milioane în 2008. CSA nu a mai publica, în ultimii ani, în rapoartele anuale valoarea cheltuielilor aferente salariaţilor. Ultimul raport CSA în care a fost publicat nivelul acestor cheltuieli este cel din 2007, când valoarea acestora a fost de 28 de milioane de lei.