Trupa Azur a fost una dintre cele mai iubite formații din România anilor ’80, însă popularitatea lor nu a fost pe placul regimului comunist. Succesul fulminant a atras atenția autorităților, care i-au acuzat că „poluează folclorul”. În cele din urmă, formația a fost interzisă oficial și exclusă complet din peisajul cultural al vremii.

Trupa Azur, un succes periculos în ochii lui Ceaușescu

În perioada comunistă, succesul era o sabie cu două tăișuri. Pentru trupa Azur, notorietatea a însemnat și începutul unor mari necazuri.

Formația, recunoscută pentru melodiile sale de petrecere și versurile accesibile, a început să fie privită cu suspiciune de către autorități. A fost momentul în care popularitatea i-a pus în conflict direct cu ideologia oficială, care impunea o anumită „puritate” culturală.

Nelu Vlad, liderul Azur, a vorbit recent despre acele vremuri în emisiunea „Spynews TV”. Artistul a mărturisit că, deși la început părea că regimul le oferă o platformă de afirmare, lucrurile s-au schimbat radical pe măsură ce publicul devenea tot mai numeros.

„Mulți mă întrebau, când veneam pe la televiziuni, în ce perioadă a fost mai bine, pe vremea tovarășului Ceaușescu sau acum. Tindeam să afirm că pentru mine a fost mai bine atunci.

Atunci ne-am afirmat, atunci știam că toată lumea e a noastră, am dominat scena vreo șapte ani, prin toate stadioanele țării. După, în partea a doua a vieții, mi-am dat seama că acum e mai bine din multe puncte de vedere”, a spus acesta.

Cenzura nu ierta nimic: „Poluatori de folclor”

Autoritățile comuniste nu vedeau cu ochi buni stilul inedit promovat de Azur. Melodiile lor, accesibile și pline de umor, au fost considerate o abatere gravă de la linia ideologică a culturii oficiale. Membrii trupei erau monitorizați constant, acuzați de subminarea valorilor tradiționale românești.

„Uitasem acele restricții groaznice. Cum deschideai gura, tot neamul era sechestrat și chinuit”, a relatat Nelu Vlad, evidențiind ostilitatea regimului față de succesul lor.

Repercusiunile nu au întârziat să apară. Controalele la domiciliu deveniseră o rutină, iar presiunea psihologică era uriașă.

„Toată ziua ne răscoleau casele să ia valută. […] Eram foarte criticați de regimul comunist, ne spuneau poluatori de folclor, țigani, ne făceau în toate felurile cei de la partid. Nu suportau succesul nostru nebun”, a mai spus artistul.

Interdicția totală: „Suspendați pe viață”

Momentul de cotitură a fost atins când formația a fost interzisă complet printr-o decizie oficială. Documentul emis de Consiliul Culturii le-a pus cruce carierei – cel puțin pentru o perioadă.

„Și noi, când am fost interziși, am scris o carte despre istoria formației Azur și acolo am pus și hotărârea Consiliului Culturii: suspendați pe viață. […] Nu mai puteam cânta nicăieri. Era poliție la toate ieșirile din Brăila”, a povestit Vlad.

Controlul devenise atât de strict, încât poliția supraveghea chiar și drumurile din Brăila, orașul natal al formației.

Interdicția nu a însemnat doar sfârșitul concertelor, ci și izolarea completă din spațiul cultural oficial. În acea perioadă, orice încercare de a reveni pe scenă era rapid înăbușită de autorități.

Grupul, care umplea stadioane, fusese redus la tăcere de un sistem rigid și opresiv.

Renașterea după căderea regimului

Anii au trecut, iar odată cu prăbușirea comunismului, trupa Azur a reușit să se reinventeze. Muzica lor a început din nou să răsune la petreceri și festivaluri, iar publicul i-a primit cu același entuziasm.

„Acum e cel mai bine. Acum a venit consacrarea noastră cu adevărat”, a spus cu mândrie Nelu Vlad.