“Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din Insula Mare a Brailei”, ar putea suna un proverb pentru autoritati. In primavara, oficialii Ministerului Agriculturii vorbeau despre schimbarea rapida, pana in aceasta toamna, a firmei TCE, care lucreaza peste 55 de mii de hectare in Insula Mare a Brailei. In loc sa-si definitiveze planurile, Ministerul Agriculturii plateste acum despagubiri de milioane de lei noi firmei care ar fi trebuit sa-si faca deja bagajele.


Potrivit Directiei Agricole din judetul Braila, in perioada aprilie- iulie, au fost aprobate despagubiri de 8,17 milioane RON pentru pagubele provocate de inundatiile din perioada aprilie- iulie. Din aceasta suma, 6,58 milioane, adica putin peste 80%, s-au indreptat catre TCE.


Cum se explica aceasta pondere insemnata a unei exploatatii care nu reprezinta decat 16% din suprafetele arabile din judetul Braila? “Terenurile afectate au fost asigurate in IMB, astfel ca firma are dreptul sa primeasca despagubiri”, spune Elena Schipor, purtatoarea de cuvant a Directiei Agricole Braila. Firmele si taranii care nu si-au facut asigurare nu au primit nimic.


Tot de la calamitati a pornit si scandalul din Insula. TCE a primit in arenda, in toamna lui 2001, peste 55 de mii de hectare in Insula Mare a Brailei de la Agentia Domeniilor Statului (ADS). Dupa seceta din 2003, TCE a cerut despagubiri pentru 28 de mii de hectare calamitate. ADS nu a fost de acord, pe motiv ca suprafetele nu au fost asigurate. Evident, s-a ajuns la judecatorie.


Firma lui Culita a castigat primele doua “runde” ale procesului cu ADS, dar a pierdut in fata Curtii Supreme. De aici, lucrurile s-au complicat. Decizia Curtii Supreme spunea ca prima instanta, Curtea de Arbitraj din Braila, nu avea dreptul sa judece acest caz, dar nu a numit instanta in masura sa faca acest lucru. “Am facut o contestatie in anulare la decizia Curtii Supreme si am reluat procesul de la zero la judecatoria Braila, cea mai in masura sa judece cauza, in afara Curtii de Arbitraj”, explica stefan selaru, avocatul firmei lui Culita.


Prin urmare, exista doua procese legate de soarta Insulei Mari a Brailei, in care sunt implicate TCE si ADS. Dar nu sunt toate! Anul trecut, o firma din Iasi, Agricost, a cumparat cu doua milioane de dolari activele primei firme care a stapanit in Insula, pe la sfarsitul anilor ‘90. Astfel, potrivit legii, Agricost are dreptul sa primeasca in concesiune pe 49 de ani suprafetele din Insula. Cu alte cuvinte, poate sa inlocuiasca firma lui Culita! ADS a contestat procedura prin care s–au atribuit activele firmei iesene. Aceasta a dat, la randul ei, ADS in judecata, pentru ca este impiedicata sa intre in posesia terenului din Insula Mare a Brailei. si asa au mai aparut doua procese legate de soarta celei mai mari exploatatii agricole din Europa.


Relatiile dintre TCE si Agricost sunt destul de amiabile, din moment ce conducerea firmei nemtene nu are emotii ca va fi data afara din Insula. Nu exista in prezent nici un conflict intre cele doua firme, desi miza este enorma. Se pare ca patronul Agricost, Constantin Dulute, este un apropiat a lui Culita Tarata. Cu alte cuvinte, TCE are viitorul asigurat atata timp cat procesele continua. Dovada a increderii in viitor este si intentia firmei nemtene de a cultiva in toamna aceasta mai mult de 27 de mii de hectare.





“Procesele referitoare la Insula Mare a Brailei sunt mutate, unul cate unul, la Bucuresti. Imi este teama ca vor fi presiuni politice aici.”












Stefan Selaru, avocatul firmei TCE



TCE are traditie in despagubiri


• ADS solicita plata redeventei din 2002, la valoarea de atunci, de 33 de miliarde lei vechi (3,3 milioane RON), in timp ce TCE cere acoperirea unor daune de 26 de miliarde si neplata redeventei datorate pe anul 2002.




• Pentru anul 2005, TCE a solicitat 6,58 milioane RON pentru circa 25 de mii de hectare. Potrivit lui Culita Tarata, TCE a platit pentru acest an o arenda de 3,5 milioane RON si se asteapta la o compensare a obligatiilor de plata cu pagubele inregistrate.


Fermele mari castiga si in Europa




Subventiile de la Bruxelles ajung la fermierii bogati


Modelul exploatatiilor gigant, care sa absoarba partea leului din ajutoarele publice, nu este inventat in Romania.


In Marea Britanie, de exemplu, lista destinatarilor ajutorului public a provocat un intreg scandal. In ea figureaza firme multinationale, lorzi si chiar regina Angliei! Deci, nu fermierii cu exploatatii modeste, in numele carora Europa isi apara cu furie piata de importurile mai ieftine, sunt tinta subventiilor de la Bruxelles. Marii beneficiari raman cei care deja lucreaza la scara industriala si care ar putea face fata cu succes competitiei internationale.


Prin diferite sisteme ingenioase, banii ajung la marile corporatii. In cazul zaharului, piata europeana (ca si cea americana) este inchisa importurilor, iar pretul minim este de cateva ori mai mare decat pe piata libera. Fermierii primesc subventii pentru a cultiva sfecla, dar de materia prima mai ieftina beneficiaza doar cativa procesatori, care acumuleaza averi fabuloase la adapostul protectiei vamale.


Cazul Brailei este ilustrativ in acest sens. Este mai usor sa aprobi un dosar de despagubiri pentru 20 de mii de hectare decat 1.000 de dosare pentru 20 de hectare fiecare. Marile exploatatii vor fi intotdeauna primele cand vine vorba de despagubiri sau subventii.


Te-ar putea interesa și: