Aşadar, răul cel mai mic şi-a rupt gâtul la Curtea Constituţională. Cum a spus filozofal, prin accident, celebrul domn Vanghelie, „soarta sa a fost hotărâtă de destin“. Pensiile rămân acolo unde erau, adică la un pas de colaps, TVA a crescut la 24%. Ingrediente ale unui scenariu apocaliptic ne sunt servite pe bandă rulantă, dimineaţa, la prânz, dar mai ales seara, în prime-time, când se lasă cu refluxuri gastroesofagiene spontane în rândul audienţei isterizate de ştirile TV. În rezumat, preţurile o vor lua razna, cursul valutar aşijderea, falimentele se vor ţine lanţ, şomajul va exploda, la fel şi evaziunea fiscală, consumul va suferi o nouă corecţie zdravănă, aşa că putem spune adio revenirii pe plus a economiei pentru multă vreme de-acum înainte; în concluzie, după unii, e timpul să ne facem bagajele şi s-o ştergem în Congo sau pe Marte, vorba lui Smiley.

Păstrarea raţiunii şi a cumpătului este extrem de importantă în aceste momente. Majorarea TVA nu garantează venituri mai mari la buget (aşteptăm cu interes să vedem cum va reuşi Fiscul să-şi facă treaba mai cu talent decât a arătat, de pildă, în primele cinci luni) şi nici nu rezolvă problema cheltuielilor aparatului de stat (Lucian Croitoru, BNR). Aşa că, în continuare, Guvernul trebuie să găsească răspunsul la întrebarea de unde va face rost de toţi banii necesari pentru următoarea perioadă, în condiţiile în care reflexul de a apela la finanţatorii externi şi la cei de pe piaţa internă e deja catalogat drept deşănţat.   

Una dintre soluţiile anticriză în­ţelepte discutate încă din 2009 a fost vânzarea de acţiuni ale companiilor de stat. Capital a scris în repetate rânduri, oferind exemple concrete, ­despre cum ar putea bursa să aducă statului miliarde de euro. Surprinzător însă, Guvernul tocmai a anunţat că a amânat până în 2012 listarea unor pachete din acţiunile companiilor deţinute de Ministerul Transporturilor, invocând criza financiară, „care ar conduce la posibila denaturare artificială a valorii acestora, în defavoarea statului“. O decizie greu de înţeles, mai ales că vine la doar două luni distanţă de momentul în care eram informaţi că se lucrează la un proiect privind listarea unor companii din sectorul energetic. Suma pe care ar fi putut să o aducă aceste listări a fost estimată la 1,5 miliarde de euro, adică exact cât se spera că se va obţine din tăierea pensiilor cu 15%.

Motivul invocat la Bucureşti nu-i împiedică pe omologii polonezi să lanseze un ambiţios program de privatizare, în urma căruia şi-au propus să obţină 6,2 miliarde de euro. Şi nu este singurul exemplu în regiune. Până şi grecii mai trag speranţa că vor ieşi din marasm scoţându-şi insulele la vânzare, în timp ce noi ne rugăm să nu se adeverească profeţia domnului Rădulescu de la BNR: „Abia acum vom vedea cum arată o criză“.