S-a făcut remarcată pentru vocea sa încă din copilărie. La vârsta de şapte ani, s-a alăturat tatălui şi caravanei sale de circ alături de care a participat la o serie de spectacole stradale în toată Franţa.
Ulterior s-a separat de acesta şi a început să cânte pe cont propriu pe străzi din Paris. Acest lucru a făcut-o să descopere că are un talent deosebit şi o voce extraordinară.
Şi-a găsit o slujbă de servitoare, dar a preferat să cânte pe stradă. Împreună cu sora ei vitregă, Simone Berteaut, cutreierau oraşul, aşteptând câteva monede de la ferestre.
La vârsta de 17 ani, l-a cunoscut pe Louis Dupont, cu care a avut o relaţie. Împreună au avut o fată, Marcelle, răpusă de meningită la doi ani.
Ulterior, Edith Piaf a fost remarcată de Louis Leplée, care deţinea clubul de succes Le Gerny, pe Champs-Élysées.
Energia ei debordantă şi statura mignonă i-au dat porecla de La Môme Piaf – Mica Vrăbiuţă. În această perioadă a devenit populară şi a înregistrat două albume.
La 6 aprilie 1936, Louis Leplée a fost asasinat, iar Edith Piaf suspectată de crimă.
Numele său a fost atât de popularizat, încât, după ce s-a dovedit că a fost nevinovată, publicul a îndrăgit-o şi mai mult.
A început să lucreze cu Raymond Asso şi a adoptat definitiv numele de Edith Piaf. Tot în această perioadă a colaborat cu Marguerite Monnot.
Piaf a fost una dintre cele mai populare cântăreţe din Franţa, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
După război, faima ei s-a răspândit rapid, a concertat în Europa, America de Sud şi SUA. Deşi primită iniţial cu reticenţă de publicul american, Piaf a primit aprecieri favorabile, fapt relevat de apariţia sa la mai multe show-uri televizate în perioada anilor 1950.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
