Piaţa externă e cea care face presiuni pe piaţa internă agricolă. Pe piaţă internă există chestiuni ce trebuie reglementate.
"Nu ne putem compară cu ţările care sunt în climatul oceanic, mai ales pentru producția de grâu, din care provin cele mai mari profituri".
În anul 2011 în România au fost costuri de 11,4 milioane la producția de grâu, anul trecut 14 milioane la producție.
"Relaţia cea mai importantă în domeniul agricol și alimentar este relaţia producător-consumator. Dacă amândoi intră într-un echilibru, sistemul funcţionează. Însă la noi situaţia este distorsionată, cum ar fi situaţia laptelui(se cumpără cu 1,6 lei litrul de lapte brut, se vinde cu 5,6 lei), de asemenea există conflicte între producător şi consumator din punct de vedere al preţului, transportului, etc. Această este o problema ce ar trebui discutată la nivel European.
În România nu există un sistem al marilor ferme care să se transforme în ferme comerciale, ci trebuie produsă calitatea, pentru a concura cu pieţele externe.
România ar trebui să fie cea care conduce piaţă agricolă la Marea Neagră, însă lucrurile nu stau așa.
"Eu cred că este bine de abordat cauza pentru care România depăşeşte miliardul de euro că deficit comercial pe partea alimentară".
În România nu există un singur sistem de agricultură, sunt mai multe, fiecare cu nişă lor, însă toate trebuie ajutate pentru valorificarea producţiei. O cercetare bine organizată, poate elimina o mare parte din riscuri și poate spori productivitatea.
