În materie de clubbing, România clar s-a aliniat trendurilor internaţionale. Numai în cluburile bucureştene se estimează – pentru că raportările oficiale, dacă există, sunt irelevante -, că se învârt, anual, circa 100 de milioane de euro. Ba atât de bine au copiat românii modelul occidental, încât s-au creat mici comunităţi de clubbing. Şi aşa cum firmele se confruntă cu o concurență tot mai mare, și comunitățile se zbat, mai tare ca oricând, să convingă lumea cât de grozave sunt și cât de bine e să faci parte din ele.
După gusturi în materie de muzică şi după buzunar, fiecare îşi alege stilul. Grosso modo, la o tură prin cluburi, publicul pare să se împartă în trei categorii distincte: „business oriented“ – cum se zice -, mass market și underground.
Trei categorii care acum mută distracția în Capitală, după un sezon estival care nu a fost chiar rău din punctul de vedere al încasărilor, pentru cei care au avut cluburi la mare. Altfel spus, Micul Paris se transformă în septembrie. Nu vorbim de o nouă haină, ci de revenirea „la normal“ a celor aproximativ 300 de cluburi de noapte din Capitală. „Prea multe“, crede Pepe Berciu, al cărui nume se identifica, până acum câțiva ani, mai mult cu The Office. „Clubul din București l-am închis acum patru ani…  am simțit că am ieșit din această piață, după 12 ani. Mai avem în Mamaia, în Predeal și, în franciză, la Iași“, face el o paranteză.
Înapoi la efervescența de cluburi de noapte, apărute ca ciupercile după ploaie, în ultimii cinci ani, omul de afaceri spune că, într-un orizont de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat, numărul cluburilor se va reduce semnificativ. Vor rămâne doar cele care vor ști să-și fidelizeze clienții. „Acum, oricine are un spațiu îl transformă în club sau în bar. Toată lumea crede că în domeniul ăsta nu mai știi ce să faci cu banii. Dar nu este așa“, punctează Berciu. Până una, alta, proprietarii de cluburi numără încasările de pe litoral, dau startul distracției din sezonul toamnă-iarnă, în septembrie, și se pregătesc pentru noiembrie și decembrie, considerate cele mai profitabile luni dintr-un an.

Cum sunt nopțile în „lumea bună“

„Venituri peste medii spre high class, job stabil sau afacere proprie, români și străini, cu vârste cuprinse între 25 și 42 ani“, face Daniel Caramihai profilul clientului care intră în Fratelli, clubul pe care îl deține împreună cu frații Mihai și Liviu Popescu, unul dintre cele mai cunoscute. Descrierea aproape că se confundă cu cea a clientului din The Vault. Cu câteva excepții, însă: „venituri medii spre mari, studii superioare, extrovertit“, vine și o scurtă caracterizare din partea lui Silviu Iordache, managerul The Vault.
Luate ca întreg, toate cluburile din această categorie, unde mai intră și Gaia, Boa, Bellagio sau Tribute, au cam același target, cu diferențele specifice fiecărei locații în parte. Considerate cele mai „trendy“ cluburi din oraș, aici nota de plată trece lejer de 500 de lei și crește direct proporțional cu numărul de concerte sau atunci când mixează vreun DJ celebru. Se vor observa modificări în bilanțul contabil din septembrie, când „lumea bună“ se adună iarăși în Capitală? O mișcare bună, în acest sens, ar putea fi „extinderea și consolidarea brandului“, cum spune Iordache de la The Vault, sau „consolidarea și schimbarea designului“, cum spune Caramihai de la Fratelli. Și în acest caz, tot clienții vor fi cei care vor decide dacă aceștia au fost inspirați sau nu. Iar rezultatele se vor vedea la fiecare sfârșit de lună.

Senzaţii cool în locuri underground

Printre cele mai căutate locuri de divertisment din Bucureşti sunt
puburile și cluburile din zona underground, spaţii adăpostite de clădiri vechi şi decorate, în mare parte, retro. Ce au atât de special aceste locuri adorate de unii şi blamate de alţii pe motiv că sunt „zgomotoase“ sau „diavoleşti“, cum scrie pe diverse forumuri și bloguri? În primul rând, muzică bună – rock clasic, muzica anilor ‘70-‘90, melodii românești clasice, funk, indie,  jazz -,  şi concerte live, karaoke, uneori expoziţii de artă sau teatru underground şi, nu în ultimul rând, preţuri accesibile. Oameni de toate vârstele, naţiile şi condiţiile sociale coboară în underground pentru astfel de distracţii, dar şi pentru a se răcori cu o bere, pentru a dansa, a face conversaţie sau pentru a privi pur şi simplu.
„Merg destul de des în astfel de locuri“, mărturiseşte Olivia Nechitoaia, proprietara primului hipermarket bio în mediul online autohton, biobunătăți.ro. De ce-i plac asemenea locuri? „Muzica de calitate atrage oameni de calitate. Nu merg în cluburi de show-off-eri sau cu potențial de evenimente neplăcute. Pe scurt, caut locuri cu oameni ca mine“, spune Olivia. Plus că, aici, banii şi îmbrăcămintea nu sunt criterii de diferenţiere. De pildă, nu e nimic neobişnuit prin El Grande Comandante, Bar Fly, Maya, Coyote Cafe, Club Mojo, Subsol sau Crossroads să-i vezi pe unii stând turcește pe jos, râzând, cântând şi bând bere sau vodcă.
După câţi bani spun chelnerii că scot din buzunare, cei mai mulţi dintre amatorii de senzaţii cool în locuri underground par să se încadreze în clasa medie, cea care, în anii de boom ai economiei, a alimentat cu mult entuziasm consumul, dar care s‑a văzut nevoită să‑și schimbe, pe neașteptate, stilul de viață. V‑ați săturat deci de cluburile în care muzica şi oferta de disctracţie sunt trase la indigo? Încercați un club underground; găsiţi sigur oamenii extremelor. Frumoşii, serioşi, neserioşi.

Aici intră oricine

Petreceri până în zori, shot-uri incendiare, coktailuri din partea casei, concursuri și cadouri-surpriză. Cu așa texte, postate pe site-urile proprii, încearcă să atragă public unele dintre cluburile de noapte, cotate a fi „bune“ printre consumatorii de viață de noapte. „Bune și accesibile“, spune un client fidel, care definește accesibil ca fiind: „băutură la jumătate de preț comparativ cu cluburile de fițe, concerte live incluse în prețul de intrare și… fără un dress code“.
Luate separat, The Gate, Terminus, Silver Church, Jukebox sau Club Control se diferenţiază mai ales prin acest aspect: „sunt pentru toată lumea“. Nu e de mirare că veniturile din aceste cluburi sunt rotunjite atât de studenți, cât și de tinerii, de regulă până în 35 de ani, care lasă hainele elegante acasă, la fiecare sfârșit de săptămână. Accesibil nu înseamnă și lipsit de minusuri. De exemplu, când vine vorba de băuturi, în Silver foarte mulți clienți merg mai mult pentru concerte, în condițiile în care nu sunt și vinuri în ofertă.
Ventilația spațiului e și ea importantă; nu ieși în oraș să te sufoci de la fumul de țigară care nu iese pe nicăieri. Majoritatea cluburilor au un minus la capitolul acesta. Cu plusuri și minusuri, fiecare încearcă să vină cu ceva nou pentru a fideliza publicul: reduceri la anumite concerte în timpul verii, spectacole de stand-up comedy și seri personalizate. Toate asezonate cu băuturi fine, vodcă,  whisky sau bere… la metru, o găselniță mai veche a cluburilor de noapte.
„Obligatoriu în weekend“, spune același client, cu gândul, evident, la reducerile pe care știe că fiecare club le afișează la băuturi într-un „anume“ interval orar.

Te-ar putea interesa și: