Ce ascunde impozitul pe venit

Reactia publicului la introducerea impozitului pe venitul global era previzibila. Aproape fiecare dintre cei trei milioane de oameni care intra, teoretic, sub incidenta acestei legi au si alte venituri in afara de cele din salarii: o colaborare nedeclarata la camerele de munca, o chirie, o prima sau altele de acest fel. Sunt bani de care nimeni nu stie si pe care nimeni nu doreste sa-i imparta acum cu statul. In incercarea de a afla care este principalul motiv pentru care noul impozit nu a prins

Reactia publicului la introducerea impozitului pe venitul global era previzibila. Aproape fiecare dintre cei trei milioane de oameni care intra, teoretic, sub incidenta acestei legi au si alte venituri in afara de cele din salarii: o colaborare nedeclarata la camerele de munca, o chirie, o prima sau altele de acest fel. Sunt bani de care nimeni nu stie si pe care nimeni nu doreste sa-i imparta acum cu statul. In incercarea de a afla care este principalul motiv pentru care noul impozit nu a prins, am descoperit ca, pe langa faptul ca fisele ce trebuie completate i-au bulversat pe cei mai multi, exista si o opozitie care tine de filozofia contribuabilului, daca se poate spune asa. Ideea de stat, ca autoritate, ca aparator al unor anumite principii si ca gestionar al banilor publici s-a diluat in asemenea masura, incat nici nu mai merita discutata. Romanii simt ca nu primesc nimic in schimbul tuturor impozitelor si taxelor platite bugetului in ultimii zece ani. Faptul ca mai putin de o treime din cei vizati au depus declaratiile este expresia unei profunde indiferente, dar si a ostilitatii fata de un sistem care cere din ce in ce mai mult fara a da nimic in schimb.

Pentru cei care intra in categoria de mai sus, prelungirea termenului cu doua luni nu va aduce mari schimbari. Pentru ei, impozitul de venitul global nu este decat un alt soi de jecmaneala la drumul mare. In cel mai optimist scenariu, probabil ca numarul celor ce depun declaratiile nu va depasi doua treimi din cele trei milioane de contribuabili. Desigur ca, la opozitia fireasca fata de sistem, se adauga si o campanie de informare insuficient pregatita, prea scurta si destul de neclara ca mesaj. Lucru dovedit si de sondajul din care a reiesit ca aproape toti romanii au auzit de impozitul pe venitul global, dar numai cativa stiu exact cu ce se mananca. Pe de alta parte, este la fel de adevarat si faptul ca o astfel de schimbare a sistemului de impozitare a persoanelor fizice are nevoie de un timp indelungat pentru a fi inteleasa si aplicata cum trebuie. In Germania, campania de informare a durat sapte ani.

Problema nu sta neaparat in cat de bine este explicat sistemul de impozitare, ci mai mult in cat sunt de dornici cetatenii sa inteleaga. In Romania, aceasta dorinta aproape ca nu exista, tocmai din cauza neincrederii in felul in care statul administreaza banii cetatenilor. Nu spune nimeni ca n-ar trebui sa avem impozit pe venit. Dar sansele ca acest nou concept sa fie asimilat cresc doar daca serviciile publice, finantate din banii populatiei, satisfac intr-adevar si nevoile celor care platesc taxe. Or, cu o retea de invatamant arhaica, cu spitale care stau sa se prabuseasca, pensionari care mor de foame si o administratie de stat corupta si ineficienta, este greu de crezut ca cineva va consimti sa finanteze in plus acest sistem ineficient.